Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


30Sep2011 postat in: colaborari
Untitled 911
 
Vom retrai, intr-un prezent supertehnologizat, in lanturi informatice, era sclavagista, cu singura diferenta ca ea  se va numi  "era libertatii".
 
Cu cat ii daruiesti unui nesimtit mai mult bun simt, cu atat vei primi din partea lui mai multa nesimitire.
 
Daca pe lume nu s-ar schimba nimic, cum ar mai ajunge vechilii, aristocrati?
 
 Raiul pe pamant nu este o utopie. Este in tine. Depinde de tine cat opresti din el, si cat, cum, si cui, il imparti. Ce este mai frumos este faptul ca exista oameni care ajung la aceasta  maiestrie fara, macar, sa stie.
 
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de ziua mea a fost un caine imens de plus. M-am bucurat tot atat de mult pe cat am regretat ca trebuie sa plec la scoala, si sa il parasesc. La scoala, am uitat de el. La un moment dat, mi-am adus aminte  doar faptul ca acasa ma astepta o mare bucurie. Dar ce bucurie anume, nu imi aduceam aminte. Ajuns acasa,  si vazand imensul catel de plus, m-am bucurat mai mult decat atunci cand il primisem. O iubire mare este cea mai mare bucurie. Si totusi, exista o bucurie mai mare decat aceasta: sa o uiti, si sa o regasesti.   
 
De la un timp, cumpar de la anticariate anumite carti, pe care le-am citit in tinerete. Carti al caror nume, autor, subiect, sau  franturi de imagini,  mi-au ramas in memorie. Carti pe care le-am imprumutat, si nu au mai revenit, sau de care m-am despartiti, fara sa stiu ca va veni un timp cand imi voi aduce aminte de ele, ca de membrii dragi si pierduti ai familiei. Dar nu mai recitesc aceste carti. Ma dor ochii, si obosesc foarte repede citind. Din cand in cand, doar, imi aduc aminte de cate o carte, in timpul zilei. Revenit acasa, o caut febril in biblioteca, cu privirea. O gasesc, si sunt bucuros. Marile iubiri, odata regasite, raman necitite. Te bucura, doar, sa le reintalnesti.  
Nu imi aduc aminte aproape nimic din copilaria mea. Din adolescenta mea. Din tineretea mea. Din studentie. Din anii de stagiatura. Si asta pentru ca in acea perioada am trait mult, si intens, si nu am scris aproape nimic. Si atunci cand am scris, am pierdut acele scrieri. Cea mai frumoasa perioada a vietii mele, Raiul meu, in care am fost Micul Print, daruit, si daruind fara sa stiu ca darui, este o imensa pata alba pe harta memoriei mele. Un batran preot mi-a spus candva  ca odata cu trecerea timpului ne vom aduce aminte. Totul. Imi este teama doar sa nu se intample prea tarziu, si  sa nu mai am puterea sa scriu. Cum imi voi mai aduce aminte in vesnicie, fara sa imi citesc viata,  de Raiul meu?
 
 
30 septembrie 2011
 
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:788