Adulter la puterea 4X4

Am citit Anna Karenina pe cand eram in liceu.   Adulter si gelozie la puterea 4X4, ca sa zic asa. Mi-aduc aminte ca am plecat in vacanta la mare si am luat cartea cu mine, ca sa citesc in tren. Mi s-a parut atunci o fresca sociala mult prea atenta la detalii. Ce m-a intrigat zilele acestea, revazand ecranizarea din 1935 a cartii, cea cu Greta Garbo, a fost nu intrebarea (aproape retorica) “de ce a calcat Karenina stramb?” si nici “de ce s-a sinucis?”, ci faptul ca eroina s-a plimbat de la St. Petersburg la Moscova si retur de vreo doua ori, plecand dintr-un palat si ajungand intr-altul si mai mare.

Ce-i lipsea unei femei maritate,  cu copil de 10 ani, sotie de ministru, situatie materiala exceptionala, sa faca un coup de foudre pe treptele unui vagon de cale ferata, pentru un don Juan de cazarma? Filmul nu ne destainuie  motivatia, caci  miss Garbo apare dintr-odata indragostita nebuneste, neverosimil. Bine, abia dupa un timp descoperim ca era neglijata de un sot hiper-corect cu slujba sa la guvern, ca societatea burgheza o incorseta cu canoanele ei severe si absurde,  dar acestea nu sunt decat circumstante favorizante. Cand l-a vazut pe junele prim pe scara vagonului, n-a mai contat nici o circumstanta, nici macar ca avea copil de zece ani acasa.

Lev Tolstoi pune problema in urmatorii termeni:  anume ca bietul om e supus  fatalitatii, dragostea poate sa cada din senin ca traznetul, si atunci nu prea mai ai de ales,  fie te lupti cu ea, fie ii cedezi. Cartea chiar dezbate destinele a doua familii inrudite, dintre care una reuseste sa invinga pericolul destramarii (aici sotul e cel care face adulter). In rest, familiile din inalta societate aveau de luptat tot timpul cu fatalitatea adulterului asa cum luptam noi azi cu virusii gripei porcine. Sunt in aer.

La un moment dat, Anna insista sa mearga la Opera. Nu se poate, zice Vronsky, ce-o sa zica lumea,  trebuie sa fim discreti, dar Anna nu se lasa. Aparitia Annei cu fantele Vronsky in balconul de la Balsoi Teatr nu este decat un fel de aparitie la Happy hour  avant-la-lettre. Si fiindca in vremea aceea telefoane in direct nu se puteau lua, comentariile publicului se faceau de la o loja la alta in dosul evantaielor desfacute.

Si uite-asa, am inteles de ce si-a ales Tolstoi eroii din randul aristocratiei: pentru ca acestia aveau parte de audienta.

O drama conjugala desfasurata intre doua bordeie era lipsita cu totul de rezonanta. Dar un divort in high-life ne intereseaza subit pe toti. Care cu cine si-a refacut viata, care cu cine se judeca  pentru mostenire sau pentru drepturi de autor.

Singurele stiri din clasele de jos care ajung la public  sunt despre copii maltratati,   sau lasati singuri  in casa si incendiati. Amare stiri.