Blogul lui Florin Giurcă


03Aug2010




Untitled

Apocalipsa înscrisă pe retină

 

Prima impresie care se degajă privind tabloul lui Seurat “O după-amiază de duminică pe insula Grande Jatte” este că asistam la o alăturare  de indivizi care nu relaționeaă unul cu altul. La nivel macroscopic, fiecare persoană este adâncită în propriile ganduri și în propriile activități. Observați: doar stau unii adăpostiți la umbra altora. Un mod de ralaționare cât se poate de unidirecțional. În rest, cei mai mulți se adăpostesc sub niște umbrele perfect semicirculare, ca niște jumătăți de coji de ouă. Fiecare în cochilia lui.

 

A doua impresie,  și mai neliniștitoare, este aceea că indivizii sunt prinși într-o grilă sau plasă  rectangulară,  ca niște musculițe într-o pânză de paianjen. Priviți trunchiurile verticale ale copacilor și umbrele orizontale: acestea sunt barele plasei.  Există și o plasă circulară, suprapusă peste cea dintâi, sugerată de un cerc imaginar care trece prin vela din stânga, prin umbrela femeii cu taior roșu din centru, care stă în picioare, și de umbrela femeii în negru din stânga.

 

La nivel micro, tabloul, o capodopera a pointilismului, este compus nu din tușe de pensulă ci din puncte colorate. Ideea este prin urmare aceea că, la nivel fiziologic, imaginea se formează pe retină prin puncte, prin excitarea a mii de celule și terminații nervoase. Cum se face că impulsurile fiecărei terminații  nervoase din mănunchiul cel mare al nervului optic sunt corelate cu celelalte și noi percepem un tablou coerent? Creierul face aceasta. El înțelege și corelează toate impulsurile. A vedea înseamnă a integra, a corela detalii punctiforme. Sub diametrul unui punct nu există informație subunitară.

 

Care este diametrul unei celule cu conuri și bastonașe din retină? Aproximativ 5 microni, adică 5 miimi de milimetru. Deci un “punct” de pe retină este de fapt o pată cu diametrul de 5 microni. Imaginile  văzute de noi  constă din alăturarea unor pete, ca pielea unui leopard. Care este distanța minimă dintre două puncte privite de la 25 de centimetri, pentru ca acestea să fie percepute individual? Numită “putere de separare a ochiului normal”, această distanță este de 0.075 milimetri. Acest interval se vede sub un unghi de aproximativ 1 minut (un unghi de 1 grad are 60 de minute). Ceea ce este interesant, este faptul că imaginile de forma unor linii paralele se pot vedea mult mai fin: liniile  paralele se pot distinge separat sub un unghi de 10 secunde, adică de 6 ori mai des (un unghi de un minut are 60 de secunde). Asta, din cauză că celulele retinei  stau înghesuite unele lângă altele ca un covor de hexagoane, iar un fascicul de fire paralele intersectează de 6 ori mai multe celule decât o fac  punctele separate.

 

Ce am aflat? Am aflat că cifra 6 se repetă obsedant de mult în interiorul ochiului omenesc, am aflat că ochiul omenesc este astfel conceput încât vede codurile de bare de 6 ori mai bine decât restul formelor geometrice. Am aflat că un pictor, în urmă cu 100 de ani, a intuit lucrurile astea, și a pictat un tablou în care oamenii  nici nu se văd unii pe alții, și parcă sunt țesuți într-o plasă de coduri de bare.

 

Și ne amintim atunci de vedenia acelui călugăr, căruia o tigvă descărnată din deșert i-a spus că în iad nu se vede om pe om, ci numai ceafa, atunci când cineva dintre cei vii se roagă pentru ei…

Post tema
postat in categoria articole la tema Optica






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1742