Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


15Nov2009
Ucenicul cel naiv scapa o vorba „intr-o doara” si isi pierde mantuirea din nebagare de seama

Ucenicul cel naiv scapa o vorba „intr-o doara” si isi pierde mantuirea din nebagare de seama. Daca ma gandesc bine, de regula acidentele chiar se petrec in lume in clipe de neatentie. De n-ar fi langa noi un inger pazitor pururea  treaz si atent, nu stiu ce s-ar intampla

Avva Paisie

Şi cine ştie...

Avva Paisie avea un ucenic foarte naiv, dar şi foarte ascultător. De aceea îl trimitea în oraşe să vândă din rucodelii.

Odată, acesta a întâlnit în drumul său un evreu. Discuţia s-a învârtit — unde altundeva? — în jurul credinţei.

I-a spus evreul:

— Mă mir cât de naivi sunteţi voi creştinii! Voi acceptaţi drept Mesia şi Fiu al lui Dumnezeu pe un om, despre care noi ştim că nu a fost nici Mesia şi nici Fiul lui Dumnezeu. Mesia încă nu a venit...

Monahul cel naiv a răspuns:

— Şi cine ştie ? Poate că ai dreptate !...

Discuţia nu a mers mai departe. Drumurile lor s-au despărţit. Iar monahul s-a dus de şi-a vândut lucrul de mână şi s-a întors la mănăstire. Şi, fireşte, s-a dus să dea socoteală Cuviosului.

Dar Paisie nu-l primea. Se vedea clar că nu voia nici să-l vadă.

Plin de amărăciune, ucenicul a cerut să „lămu­rească" întâmplarea. Şi i-a zis Cuviosului:

— De ce, Părinte, mă respingi? De ce arăţi de parcă ţi-e scârbă de mine ?

Cuviosul l-a întrebat:

— Tu cine eşti, fiule ?

  Acum te faci că nici nu mă cunoşti! Cu ce m-am schimbat că nu mă recunoşti ? Nu sunt uceni­cul tău ?

  Cum? Ucenicul meu este creştin şi s-a botezat. El este şi monah. Pe când tu nu eşti nimic din toate astea. Cine eşti ?

— Eu sunt, Părinte.

— Nu. Tu nu poţi fi ucenicul meu. El este bote­zat, iar tu nu eşti. Harul botezului te-a părăsit. De ce ? Ce-ai făcut ? Ce păcat ai făcut ?

— Nu am făcut nimic, Părinte.

— Nu ai făcut nimic?... Pleacă din faţa mea, apostatule! Nu am nici o plăcere să vorbesc cu un om care s-a lepădat de Hristos.

Ucenicul s-a supărat:

— Ce tot spui, Părinte ? M-am lepădat de Hristos ? Şi a început să plângă cu sughiţuri.

Cuviosul s-a înduioşat. A înţeles că ucenicului i s-a întâmplat ceva de care el, în naivitatea lui, nu şi-a dat seama. S-a aşezat cu dragoste lângă el şi l-a întrebat cu blândeţe:

  Ai întâlnit pe cineva în drumul tău ?

  Da, pe un evreu.

  Şi ce ţi-a spus ?

— Zicea că Hristos nu este nici Mesia şi nici Fiul lui Dumnezeu si că, chipurile, noi greşim crezând în El.

— Şi tu ce i-ai răspuns ?

  Mie nu mi-a plăcut discuţia şi, ca să scap de el, ca să termine cu discuţiile, i-am zis: „Şi cine ştie? S-ar putea să ai dreptate!" Asta a fost tot! Şi ne-am despărţit!...

  Şi ce altceva mai rău ai fi putut să spui, fiule ? Cu aceste vorbe, tu te-ai lepădat de Hristos!... Ce altceva mai rău ai fi putut să faci? Din momentul acela harul Sfântului Botez te-a părăsit. Pentru că, ce legătură ar mai putea avea cu Hristos cel care s-a lepădat de El ?

Dacă în aceste condiţii, un om cu puţină minte a pierdut harul Botezului, Dumnezeu considerându-l ca lepădat din credinţa lui, pentru că a exprimat în vorbe doar îndoială faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ce să ne mai imaginăm despre alte situaţii ? Domnul să Se milostivească de noi!...

După aceea ucenicul şi-a înţeles greşeala. Iar în urma căinţei sale a fost primit din nou în turma lui Hristos. Harul Sfântului Botez s-a reîntors asupra sa.

 






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: