Blogul lui Florin Giurcă


18Feb2011




Untitled

Despre bănuială și închipuire

 

A sta cu mintea în inimă e totuna cu a sta sau a umbla în prezența Domnului și a avea simțăminte bune. Rândurile care urmează se adresează celor care stau la rugăciune, și care simt că mintea le scapă de sub control și începe să zburde.  Mă gândesc însă că și pentru restul timpului sunt la fel de valabile. Nu cred că există momente sau situații în viață în care sentimentele negative ar fi de  ceva folos.

 

Sfântul Teofan Zăvorâtul:

 “Mă împrăștii”. Și cine este vinovat? Nu vă împrăștiați. Și, îndată ce observați că gândurile au început să rătăcească, aduce-ți­-le iarăși înapoi. Deprindeți-vă să aveți pomenirea lui Dumnezeu și pomenirea morții. Va veni căința și nu va lăsa gândurile să se împrăștie. Pe urmă m-ați întrebat: “Să continui această rugăciune sau să cobor cu mintea în inimă?” Dar acest lucru, de care mi-ați spus, unde are loc? Nicăieri decât înăuntru. Stați înaintea Domnului, fără să vă închipuiți ceva anume, umblați în prezența Domnului și încercați să aveți simțăminte bune. Mai mult ce puteți face? Nimic. Oare dumneavoastră numai în cap aveți acest lucru? Nu, în inimă trebuie să stați. Dar inima nu trebuie s-o pomeniți, ci numai pe Domnul să-L vedeți. Se poate exprima și așa: “Stați în inimă cu mintea înaintea Domnului și vă rugați”.

 

Iarăși, nu cred că sfaturile de mai sus s-ar adresa exclusiv monahilor (deși pentru ei sunt ceva elementar, ca unii care s-au dedicat trup și suflet ascultării și curăției). Ce este bănuiala, dacă nu o închipuire însoțită de un gând rău de invidie sau de gelozie sau de vrajbă sau de neascultare? Un duh certăreț ne pune pe micul ecran al  minții un film de fiction-fantasy cu aproapele nostru în rolul principal negativ.

 

Da, am o bănuială… Mintea noastră anticipează evenimente și fapte viitoare în așa fel ca să ne putem pregăti să le facem față. Dacă n-ar fi așa, n-am putea să prezicem că mâine va fi furtună pentru că astăzi cerul este roșu-posomorât (Matei 16,3). In temeiul  acestui raționament (“închipuirea sau pre-figurarea este o putere sufletească folositoare care ne ajută să evităm obstacole și greutăți viitoare căci ne descoperă din timp un pericol ascuns”) ne lăsăm ușor să alunecăm în reaua folosire a imaginației, atunci când ne închipuim lucruri urâte, neadevărate sau nedovedite (în veacul acesta) despre aproapele nostru. Nicăieri în mintea noastră nu este prezentă o linie de demarcație între închipuirile bune și cele rele. Mintea le propune, mintea le îmbrățișează (le acceptă) și pe unele și pe altele.

Și cine este vinovat?

Post tema
postat in categoria articole







Parohia Petresti


Fri, 18 Feb 2011 18:06:25 fane : eheeeee , de-ar fi asa simplu . Dar nu este deloc simplu , nu pentru mine . Este ca si cum ai avea in jurul tau o musca sau o viespe , zboara in fata fetei tale , in fata ochilor tai , un timp n-o bagi in seama pana cand vine atat de aproape incat ii simti atingerea si atunci , instinctiv , mana se ridica si faci cateva gesturi de alungare . Dupa un timp totul se repeta . Asa si gandurile si imprastierea mintii : pleaca pe coclauri tocmai cand incerci sa fii cat mai adancit in rugaciune , pleci dupa ele sa le aduni dar ... trebuie sa o iei de la capat altfel te-ai rugat degeaba . Inca am un mare taun care nu-mi da pace si sunt constient ca vina este a mea , pentru ca , probabil , eu ii fac jocul , eu il las sa patrunda in acea incapere . Dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu voi scapa de el , mai devreme sau mai tarziu , dupa cum va fi cu voia Sa . Doamne , ajuta-ne !

Thu, 24 Feb 2011 09:19:22 admin: Mie-mi spui!... :(

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1886