Blogul lui Florin Giurcă


09Jun2010




Untitled

O excursie initiatica

"Un tip care a stat în compartiment cu noi ne-a spus că pe vremuri în Pădurea Baciu a fost un mare centru iniţiatic şi că aceasta este cauza manifestărilor de acolo. În poze apar tot felul de forme care nu se văd cu ochiul liber. Acolo se aud sunete stranii şi se văd lumini de diferite culori. Costi ne-a spus că acolo se află un tunel energetic care face legătura între cer şi pământ " (Danion Vasile -  Jurnalul convertirii).

1.  Biblia din bagaje

Iunie 19..  intr-o zi de luni, noaptea, ora 2.30.

Din nou acasa, in sfarsit. Ma strecor tiptil catre camera mea, ca sa nu-i trezesc pe ceilalti din casa. Excursia initiatica facuta la padurea Baciu s-a incheiat.  Bajbai, cu mainile intinse prin intuneric, drumul catre asternut. Trag patura peste cap si incerc sa adorm. Nu stiu daca am reusit sa adorm pana dimineata, imagini ca la cinema se derulau in fata ochilor, amintiri amestecate cu franturi de vis – sau poate erau numai inchipuirea mea.

 Am plecat de acasa vineri dimineata cu autocarul, la ora 4.00. Ma trezisem la trei fara un sfert, ingrijorat sa nu intarzii.  Am mancat doua oua si am baut o cafea. Am fumat o tigare, nestiind daca voi mai putea fuma in urmatoarele trei zile (dupa aceea am fumat pe ascuns). La plecare, inainte de sosirea autocarului, m-am ascuns in tomberonul de gunoi ca sa fumez. Tigarea trasa pe ascuns e mai gustoasa, imi aduce aminte de liceu.

M-am inscris pe lista  pentru excursia la Padurea Baciu inca de prin luna martie, deci verificarile la care am fost supusi au durat ceva timp - aproape trei luni. Deci nu au fost catusi-de-putin superficiale. Am depus o fotografie tip buletin, am semnat un  formular si am asteptat. Am avut intre timp ceva emotii ca nu voi fi acceptat, totul depindea de fotografie, sau mai bine zis de starea mea din momentul in care am fost fotografiat. Sau poate ca nu, poate ca Maestrul nu putea fi pacalit asa usor, cu un instantaneu fotografic. Desigur ca el are acces la alte sfere de informatie, cele astrale.  Oare ce va descoperi uitandu-se la fotografia mea ? Bineinteles , totul : de pilda ca acum fumez pe ascuns  (pe cine vreau eu sa pacalesc ?!).  Ce-i mai grav e ca in trecut am facut si alte lucruri pe ascuns, de care uneori imi este foarte jena… Uite,  chiar imi pare rau ca am dat fotografia aia. Nu trebuia.

Am fost totusi acceptat, spre marea mea usurare. A venit autocarul si mi-am gasit un loc langa o fata din clasa a XII-a, mai prin spate. Inchid  ochii si incerc sa ma relaxez, purtat pe acordurile melodiase ale muzicii – Jean Michel Jarre si Vangelis. Imi imaginam ca excursia la Padurea Baciu va fi un succes deplin – adica voi primi niste raspunsuri, voi afla daca ma aflu pe drumul cel bun al evolutiei spirituale si, poate,  cat sunt de avansat. Caci aceasta excursie poate fi numita pelerinaj, cata vreme Padurea Baciu e cunoscuta pentru fenomenele inexplicabile de natura paranormala care au loc acolo. Unii zic ca ar fi extraterestri, au fost vazute niste lumini ciudate, s-au facut chiar fotografii in care apar entitati necunoscute. De ce toate aceste manifestari sunt legate de acest loc special, nimeni nu stie. Se zice ca ar fi niste energii telurice sau poate cosmice care sunt mai accentuate in acea zona – nu stiu daca e o explicatie,  cert e ca e ceva misterios. Uneori mi se face teama. 

Lumea din autocar a inceput sa motaie. Daca as avea ceva de citit… Brusc, imi amintesc de Biblia pe care am pus-o in geanta in ultima clipa, inainte de plecare. Stateam in hol, aplecat asupra gentii de voiaj cu inima indoita si ma gandeam daca e bine sa plec totusi in excursie, si cautam un argument care sa-mi dea curaj. Aveam asadar unele   temeri, unele  indoieli. Si atunci am vazut pe raft Biblia aceea cu coperti negre, pe care mi-a daruit-o parintele Marin, de la biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul,  in urma cu 2-3 luni. De fapt, stiu exact ziua in care mi-a dat-o caci am scris cu pixul pe prima pagina : 15 martie 19.., Ziua Ortodoxiei. Mi s-a parut semnificativa data, de aceea am mentionat-o acolo. Imi doream de multa vreme sa am o Biblie, dar n-am gasit, sau n-am indraznit sa cer. Mi se parea prea mult. Asa, o carte de rugaciuni, mai primisem eu, dar Biblie nu.

« Mai poftiti pe la noi ! » a zis parintele zambind, in timp ce-mi impacheta cartea. A fost incredibil de simplu, a fost nevoie doar sa cer. Cand eram mic, vazusem la bunicul din partea tatei (Dumnezeu sa-l odihneasca) o Biblie format mare, foarte veche, cu ortografie din secolul 19, la sfarsitul careia erau mai multe pagini albe pentru insemnari importante. Acolo bunicul scrisese datele de nastere ale copiilor si nepotior, cu scrisul acela  caligrafic pe care numai in documentele vechi poti sa-l mai vezi. O deschidea ceremonios in fiecare seara si ne citea cu intonatie din intaplarile cu Noe si cu Sfantul Ilie. Copil fiind, imaginea aceea a cartii impozante mi s-a intiparit in minte ca un lucru vrednic de tot respectul, dar care mie imi era inaccesibil.

 Imi amintesc asadar de Biblie. Simplul fapt ca am pus-o in bagaje mi-a dat  curaj si am plecat linistit de acasa. Orice voi vedea sau voi auzi, mi-am zis, voi putea sa-mi pastrez cumpatul. O deschid si incep sa citesc. Zumzetul motorului, oboseala si nesomnul, literele mici ale cartii au facut ca in scurt timp randurile sa-mi joace prin fata ochilor. Cred ca am citit de vreo cateva  ori un paragraf fara sa inteleg ce scrie si am atipit...

 




Parohia Petresti


Mon, 07 Mar 2011 15:33:26 admin: A treia si ultima parte parte este aici: http://www.parohia-petresti.ro/postate/Subliminand_in_ploaie.php

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1815