Blogul lui Florin Giurcă


01Jul2010




Untitled

Cafea turceasca

 

-Dumneavoastra ati fost pe undeva, anul asta? La Roma?  

Aladin e dragut si diplomat cu mine, imi dau seama. Un pelerinaj la Roma   este in fond, pentru crestini, ceea ce este  un  hagialic la Mecca pentru musulmani, nu? Asta este intotdeauna introducerea sa pentru relatarea calatoriei  la Mecca.

-Da, zic. E foarte frumos. Dar nu chiar asa de curat.

 

Aladin si-a scos un scaun cu spatar si l-a asezat in fata portii, la strada.

-Veniti sa va spun cum a fost la Mecca. Am fost la Mecca, v-am povestit?

Da, mi-a povestit. A fost acuí vreo sase ani la Mecca, si in fiecare vara cand ma duc la mare, in cartierul cu strazi  umbrite de nuci, ma opreste sa-mi spuna ce buna organizare exista la Mecca, ce  de macelarii si ce de hoteluri au acolo, si totul este curat, nu ca la noi.

-E ceva deosebit, zice. Merita, macar o data in viata, sa te duci. Ai ocazia sa vezi lucruri rare, pe care nu le vezi orisiunde. Au niste macelarii foarte curate, domíle!

 

Aladin este  frizer. Si macelar. De aceea cunoaste cum sta treaba cu macelaria. Acum ma tund singur periuta, cu masina electrica, dar cu multi ani in urma  m-am  tuns o data sau de doua ori la el. Manuia, pe vremea aceea,   briciul si satarul cu multa dexteritate. Acum a mai imbatranit, nu stiu daca ii mai merge mana la fel de bine. Cafeaua insa, fiarta la ibric, cu caimac,  si neaparat varsata un pic pe foc, ii iese la fel de bine.

-Noi musulmanii tinem post, de dimineata pana apune soarele, nu mancam, nu bem, nu fumam. Avem un calendar de la muftiat, unde scrie ora de inceput si de sfarsit in fiecare zi. La crestini tot asa se tine post?

-Nu, la noi e altfel. Dar de tinut, se tine.

-Dumneavoastra postiti? E bine sa postiti. Te iarta Dumnezeu de pacate.

Aici suntem de acord.

- Ce parere aveti despre ce se intampla in lume? Ce de grozavii, domíle! E fierbinte, sa nu va frigeti. Ati vazut, Israelul iar i-a bombardat pe musulmani. Asta numai din cauza americanilor. Americanii astia, cea mai mare pacoste pentru omenire, domíle!

 

Gust cafeaua, la fel de aromata cum o stiam.

-Da, americanii au bombardat si la crestini in Serbia. Sunt impartiali.

-Da, razboiul nu-i bun. Odata ce-am cazut de acord si pe acest subiect, incheiem discutia.  

In casa la Aladin se intra in papuci. Pe pereti, covoare plusate cu Rapirea din serai. Un televizor deschis pe un post turcesc, o emisiune de divertisment. E racoare. Sotia lui intra ca o umbra tacuta si aduce una sau alta pe masa si iese grabita. Nu sta la discutii cu barbatii. Copiii lor sunt cam de varsta mea, cu cel mic sunt prieten. A prestat o multime de meserii, a fost tamplar, mecanic auto, acum e bucatar pe un vapor. Copiii  s-au departat  de obiceiurile si credinta parintilor. Tavalugul globalizarii sterge treptat diferentele dintre oameni.  Chiar daca nu ai vrea, pe un vapor, ca bucatar la un echipaj de crestini si asiatici, gatesti si mananci carne de porc alaturi de echipaj.

 

Am terminat de baut cafeaua. Ma uit discret la ceas. Trebuie sa plec. Ies din nou afara, pe strada cu nuci, in soarele arzator.

-La revedere, domnule Aladin!

-Sa ne vedem sanatosi si la anul! Aladin iese la poarta si isi ocupa locul pe scaunul cu spatar. La scurt timp dupa ce am plecat, Aladin pescuieste de pe strada un alt trecator, o cunostinta, si intra cu el in curte. La o cafea turceasca.





Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1716