Catedrala Mantuirii Neamului

Chiar din ajunul  hramului,  Adormirea Maicii Domnului, biserica Manastirii Curtea de Arges este inconjurata de fumul gratarelor. Asternuti la un picnic prelungit cu priveghere pana noaptea tarziu, zeci de iubitori ai arhitecturii bisericesti stau ingenunchiati  pe cuverturi si consuma bere la pet si manele la casetofon. Ctitoria lui Matei Basarab este privita, iata, cu ochi buni   in zilele noastre, desi poate ca in urma cu 500 de ani ar fi fost unele voci care ar fi stat impotriva construirii sale.

Pentru mine, dorinta Bisericii de a  construi o  Catedrala a Neamului este una legitima. Nu, n-am sa pun in balanta, ca argument, nici maretele catedrale ale Apusului, cladite din argintul si aurul din cruciade si din colonii, nici recentele ctitorii  ortodoxe din Insulele Fidji, Thailanda si Japonia sponsorizate de Patriarhia Moscovei in dorinta ei de a nu-i fi contestat statutul de Cea de a Treia Roma. Nu, argumentul acesta ca trebuie sa avem si noi o Catedrala cu C mare, caci am ramas, iata,  singurii care nu aveam, e un argument vulnerabil si atacabil. Si dinafara Bisericii, dar si dinlauntrul ei. Pe temeiul ca o mega-constructie alimenteaza mega-orgolii.

Dar  mai inainte de a se justifica, mai inainte de a cere voie, mai inainte de a convinge opinia publica de necesitatea unei  Catedrale  a Neamului, trebuie sa observam ca Biserica are vocatia, prin insasi creatia si natura ei,  de purtatoare  a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, si in virtutea acestei vocatii este necesara prezenta aici, pe pamant, a bisericii de piatra, a bisericii de zid. Si nu in orice loc, nu la margine, nu  in cartiere, ci in centru. Si nu orice fel de constructie, ci una monumentala, cea mai mare, caci si Imparatia este Cea mai mare. Asadar, din acest motiv (unul  teologic), este necesara Catedrala, si nicidecum pentru satisfacerea orgoliilor  omenesti ale ierarhiei, dupa cum clameaza unii critici din stanga (dar si din dreapta). 

Din cauza conjuncturilor istorice, la noi nu s-a putut ridica o Catedrala nationala. Abia iestiti de sub stapanirea otomana am intrat in razboaie mondiale si apoi in negura ateisto-comunisto. Asta nu inseamna ca reperele obiective ale necesitatii Catedralei au incetat sa existe. Ca si pe vremea voievozilor,  si poporul si ortodoxia  exista la fel de bine si sunt la fel de incontestabil la locul lor (desi meritul nu e al nostru, cei de acum). Si  pe vremea voievozilor s-a construit din plin, si putem observa ca  biserica Manastirii Curtea de Arges (Matei Basarab, anii 1500) sau  biserica Trei Ierarhi din Iasi (Vasile Lupul, anii 1600), de exemplu, la vremea cand au fost ridicate, erau biserici de frunte in toata ortodoxia. Si nu au fost ridicate nici in cartiere marginase sau in camp, ci la loc de cinste.

Nu stiu cati kilometri de autostrada fac egal cu costul catedralei, dupa unii autori 8, dupa altii mai mult sau mai putin. Nu stiu statutul juridic al terenului si nu stiu in ce masura s-a atribuit legal sau nu – aceasta este o paine de mancat pentru juristi. Nici despre stilul arhitectonic nu pot sa-mi dau cu parerea, aici e treaba arhitectilor, poate ca stilul nu este inca personalizat, poate ca mai e de lucru la detalii. Nu ma pricep. Si juristii si arhitectii sunt specialisti angajati, isi fac meseria fiind platiti de unii sau de altii. In mapele lor si pe plansetele lor stau atat  legile si contractele prin care s-a atribuit terenul, si schitele si proiectele viitoarei constructii, pe de o parte, cat si  contestatiile celor  care se opun construirii Catedralei, pe de alta parte.

Cand se vor depasi toate contestatiile acestea, cand se vor solutiona  in termeni legali adica, si Catedrala se va ridica, ea insasi va da raspunsul cuvenit contestatarilor. Care, fie ca vor intra inauntru cu evlavie, fie ca vor ramane pe dinafara, tot vor profita, intr-un fel sau altul, de existenta ei.  Daca nu acum, cine stie, in viitoarele sute de ani.