Blogul lui Florin Giurcă


22Nov2011




Untitled

Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel…

 

… ca să zbor și să mă odihnesc? Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu.

 

(Psalm 54)

 

Care e cea mai de preț virtute duhovnicească, una singură care să le subînțeleagă pe celelalte și dacă se poate să le țină și locul? Care să fie și mângâiere și dătătoare de tărie sufletească. Unii zic că ascultarea ar fi fără de greș, că dacă ai ascultare atunci nu ai de ce te teme. Numai că ascultarea merge pentru cine a depus legământ de ascultare, pentru călugări adică. Ceilalți sunt oarecum slobozi, și dacă fac totuși ascultare în anumite situații concrete (fată de familie sau fată de aproapele în general) asta e de bunăvoie și fără poruncă. Alții spun că nădejdea (încrederea)  în Dumnezeu e cea mai bună, că cine și-a pus nădejdea în Dumnezeu nu a fost înșelat niciodată. Aici atenție, că uneori zicem „nădejdea doar la Dumnezeu” ca un alt nume dat deznădejdii. Nu, ci nădejdea să fie cu adevărat încredere, adică deplină și fără îndoială. Ceea ce e mai greu, cel puțin eu nu-mi amintesc prea bine ultima dată când am avut această trăire.

 

Am spus „trăire” și nu fără rost, pentru că se zice că ortodoxia este trăire – sau cu altă zicere „ortodoxia este firea   omului”. Recunoaștem aici o exprimare metaforică, o figură de stil care surprinde acest aspect al creștinismului răsăritean, anume că el „îmbrac㔠 cu totul natural pe om, ca ființă născută din mamă și din tată, dar ființă duhovnicească. Și aceasta eu o pun în primul rând pe seama locului Maicii Domnului în cultul nostru. Unde mai este numită Maica Domnului, în care cult creștin: mai înaltă decât cerurile? (adică mai mărită decât heruvimii și decât  serafimii). Și atenție, a fost femeie din popor.  Sigur, poate că și la catolici există un cult asemănător, dar nu întrutotul, deoarece ei o așează pe Măicuța Domnului cumva mai presus și în afara speciei omenești, deci nu se referă la dânsa așa cum o facem noi, ca la o mamă. Sper să nu greșesc, nu am spus-o cu vreo intenție peiorativă față de catolici. Doar că dacă s-au obișnuit cu această credință, probabiul că au făcut-o cu oarece efort.

 

Am așezat la începutul postului Crăciunului  lângă pat  o icoană a Nașterii Domnului, ca să-mi amintească pentru ce postim, și icoana aceasta îmi arată, printre altele, și o persoană care a făcut ascultare deplină deși cu unele urme de îndoială: sfântul Iosif. Sfântul Iosif este figurat în partea de jos a icoanei, având fruntea îngândurată sprijinită în palme. În partea de sus,  îngerii Domnului, înaripați, stau de vorbă cu păstorii. Toate acestea îmi vorbesc firesc, intuitiv, despre cât de importantă este încrederea în Dumnezeu. Dar, și ascultarea.

Post tema
postat in categoria duhovnicesti la tema ascultarea si increderea in Dumnezeu







Parohia Petresti


Thu, 24 Nov 2011 17:15:14 fane : poate smerenia adevarata ar putea sa fie o suma a celor de care pomenesti , poate fi sursa lor . Stii tu : duhul umilit , inima infranta ... In alta ordine de idei , te rog , scrie , frate , mai des . Tot astept , astept ... Doamne , ajuta-ne !

Thu, 24 Nov 2011 19:34:33 admin: Draga frate, si eu as vrea sa scriu mai des... imi propun asta in fiecare zi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate voi face asa pe viitor. Si eu m-am gandit la smerenie, numai ca nu stiu sa o definesc ca tinta pentru mine si nu stiu ce sa fac pentru a o dobandi. Mai bine zis, cred ca smerenia nu se obtine decat prin harul de la Dumnezeu.

Fri, 25 Nov 2011 10:06:40 fane: :-))))ca si toate celelalte , frate , doar prin harul de la Dumnezeu . Avem ceva care sa fie al nostru si care sa nu vina de la Bunul Dumnezeu ? ( cred , Doamne , ajuta necredintei mele )

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1656