Blogul lui Florin Giurcă


21Jun2012




Untitled

Cum ar fi arătat azi  România sub Ceaușescu?

 

Cei douăzecișidoi de ani de la  răsturnarea violentă a  puterii de la București au modificat îndeajuns lumea încât devine greu  să comparăm trecutul cu prezentul.  Eram mai tineri, mai plini de energie atunci, de aici și impresia că timpurile acelea au fost mai bune, subiectiv vorbind. Am acumulat ceva bunăstare materială între timp? Ei da, înseamnă că am făcut bine că l-am dat jos pe dictator. Să căutăm însă criterii obiective de comparație.

 

Nu mai putem compara  cu aceeași unitate de măsură trecutul cu prezentul, asta este clar. Uite,  de exemplu: s-a zis atunci că  nu aveam, dom’le, dreptul la libertatea cuvântului.  Astăzi au apărut  tribune extrem de permisive de exprimare a opiniei, cum sunt televiziunile, telefoanele mobile  și internetul. Și ce facem cu asta? Răsturnăm cumva lumea? Nu, ci dimpotrivă noi ca indivizi suntem supuși ideologizării și idiotizării pe toate canalele mult mai eficient ca atunci. Comparați emisiunile de știri, talkshowurile,  spoturile publicitare și filmele de Hollywood cu propaganda ideologică a lui Ceaușescu efectuată de indivizi scrobiți și antipatici în cabinete neaerisite.

 

Să mai fi rezistat Ceaușescu vreo 10 ani și nu mai putea să se opună internetului și sateliților de telecomunicații, așa cum nici dictatorii arabi nu s-au putut opune. Românul capta și atunci programe tv de la ruși,  bulgari,  unguri și  turci cu antene artizanale, deci ar fi fost floare la ureche să-și facă azi cont pe facebook cu un televizor Sport și un lighean. Dreptul la cuvânt  înscris în carta drepturilor  omului e un drept relativ nou pe scara istoriei, care i s-a dat cetățeanului (de către sistem) concomitent cu inventarea  mass-mediei, care mass media  este în proprietatea  sistemului. Ceaușescu a vrut să se rupă de sistem rupându-ne de mass-media. I-ar mai fi reușit lucrul ăsta maxim 7-8 ani.  După aceea, ar fi fost nevoit să facă unele concesii.

 

 

Deranjul cel mare pe care l-a suferit românul sub Ceaușescu a fost mai degrabă de natura lipsurilor materiale, mai întâi lipsa hranei și al doilea lipsuri de confort tehnologic. Și asta doar în anii ’80,  ultimii zece ani.  Să recunoaștem din start cauza acestor lipsuri: politica de izolare economică la care am fost supuși, cauzată la rândul ei de refuzul îndatorării internaționale, refuz cuzat de hotărârea de a respecta pincipiul independenței politice. Refuzul îndatorării a fost lucru bun în sine, ne-ar fi pus astazi la adăpost de criza zonei euro, vedem însă  consecința:  românii sufereau atunci de lipsuri materiale curente, adică hrană, căldură, combustibil, energie.

 

Deci, lanțul cauzal al căderii lui Ceaușescu a fost: punem ca scop =  “independența politică” -> zero datorii -> prăbușire  economică -> revoltă populară (provocată și întreținută de agenturi??). Schimbarea violentă de la vârf au condus țara exact  pe făgașul invers: scopul a devenit  “plata agenturilor și cotizația la sistem” -> îndatorare externă în exces + cedarea de active transnaționalelor -> dependență politică -> (+criza economică) -> sărăcirea populației.

 

Tragem linie și adunăm: familia Ceaușescu s-a împuscat, arestat, operat, înmormântat. În topul Forbes avem între primii 500 de miliardari ai lumii mai mulți oameni de afaceri ca niciodată. Pentru restul, pentru popor, plus cu minus se anulează, poporul sărac a fost și sărac este, nimic nu s-a schimbat.

Ba da, ne uităm zilnic la televizor cum se ceartă vedetele în familie.

 

Deci, ca să nu pice, Ceaușescu trebuia să facă măcar câteva din aceste concesii:

 

Schimbari la nivel microeconomic si social:

-         program extins la televizor

-         liberalizarea divertismentului artistic
(deci implicit disparitia cultului personalitatii, ca o consecinta a liberalizarii pietii spectacolului, muzicii si poeziei)

-         dreptul la libera circulatie a persoanelor

-         liberalizarea initiativei particulare, macar in limita unei intreprinderi individuale sau familiale (drept de proprietate in limita a 50 de ha teren arabil sau a unui magazin stradal)

 

Schimbari macroeconomice:

-         programe de dezvoltare orientate pe auto-subzistenta, nu pe integrare in blocul economic  rasaritean (reprofilarea colosilor industriali)

-          programe de dezvoltare a turismului (sosele, autostrazi, pensiuni agro-turistice)

-         Zone libere de dezvoltare comerciala pentru activitatea capitalului strain sau sub forma de francize. Deci nu se vinde, nene, compania românească a huilei sau a petrolului, ci dă-i voie neamțului sau coreeanului să-și implanteze fabrica lui aici.

 

 

Sună bine, nu? Sună chinezește, e adevărat, dar chinezii nu se bucură de nume bun pe aici, decând cu revoluția lor culturală.

 

Dar asta e, Ceaușescu a preferat să ia de la chinezi doar  revoluția culturală, din păcate pentru noi toți…

Post tema
postat in categoria povestiri







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1177