Simeon Monahul

Prin limba ta flecara si barfitoare, suflete,  te-ai asemanat in chip desavarsit sarpelui. De aceea Domnul pe cei asemenea tie i-a numit fii  de serpi, cand a zis: “Pui de vipere! Cum puteti sa graiti cele bune rai fiind? Deoarece gura graieste din  prinosul inimii. Omul bun scoate din vistieria sa buna cele bune, iar omul rau scoate din vistieria lui rea cele rele” [Matei 12, 34-35]; iar proorocul david spune: “Ascutit-au limba lor ca a sarpelui; venin de aspida este pe buzele lor” [Psalm 139, 4].

Vezi cui se aseamana cel ce si-a agonoisit o limba flecara si barfitoare? De aceea , teme-te, suflete, de aceasta pilda si abtine-te de la reaua barfire, ca sa nu-ti atragi blestemul sarpelui si sa te lipsesti de binecuvantarea dreptilor; caci daca vei privi mai exact, te vei gasi mai rau decat cumplitul sarpe. Fiindca doar pentru ca a amagit-o pe Eva, acela a fost osandit sa se tarasca pe piept si pe burta si sa manance tarana pamantului [facerea 3. 14]. Tu insa, suflete cu chip de sarpe, care ai amagit cu buzele tale nu doar pe unul singur, ci multimi fara numar, de ce osanda si pedeapsa te vei face vrednic? Si cine va fi vrednic de iertare?

Acela a susotit o data in urechile Evei, tu insa, viclene suflete, nu incetezi susotind in fiecare zi impotriva aproapelui tau, neavand nicidecum in minte cele spuse mai inainte de proorocul David spre siguranta si indreptarea noastra: “Lucruri zadarnice graia fiecare impotriva aproapelui sau. Buzele sunt viclene, si in inima au grait rele. Pierde-va Domnul toate buzele viclene si limba care graieste lucruri mari, pe cei care au zis: Vom mari limba noastra si buzele noastre sunt la noi. Cine este Domnul nostru?” [Psalm 11, 3-5], nici n-ai tremurat auzind cele spuse de alt intelept: “Pe cel ce susoteste si cu limba rea blestemati-l toti, caci susotind pe multi a pierdut.” [Sir 28, 13]. Acestea intelegandu-le, suflete al meu, nu rosesti, nu tremuri si nu te scoli la indreptare, temandu-te ca nu cumva sa-L starnesti spre iritare pe Dumnezeu Cel bland din fire?

Vai, multa ta dispretuire si recunoastere, prin care te-ai aratat mai rau decat sarpele cel rau, pentru ca acela, fiind sarpe, n-a amagit un sarpe asemenea cu el, ci un om; tu insa, imbracat pe afara in chip de om, dar pe dinauntru fiind mai rau decat acela, i-ai amagit pe oamenii asemena tie prin fire; acela a defaimat o data porunca lui Dumnezeu, tu insa incalci si defaimi pururea preacuratele si sfintele porunci ale lui Dumnezeu, si nu pricepi? Cine nu te va jeli cum se cuvine, nenorocitule? Pentru ca te-ai aratat mai irational decat fiarele irationale si nu te rusinezi, nici nu incetezi sa arati o atat de mare nerecunostinta si neomenie fata de cei de o semintie cu tine.

Suspina, preaindraznete, si revino-ti cu multa ravna din marea nesimtire si aroganta. Prin rautatea lu sarpele a introdus in lume moartea; tu insa, spurcate suflete, te-ai aratat mai rau decat el, pentru ca, ucigand in fiecare zi prin limba ta pe cei de o semintie cu tine, nu te-ai saturat nicicand de cea mai rea cruzime si neomenie: pe unii  barfindu-i, pe altii calomniindu-i, pe alti osandindu-i, si nu te-ai spaimantat, nici n-ai tremurat de Dumnezeu de care tremura toate, ci fara rusine lucrezi tot timpul faradelegi si ai alungat de la tine frica lui Dumnezeu. Caci, cum spunea fericitul David, “gura ta a inmultit rautatea si limba ta a impletit viclesug. Sezand cleveteai impotriva fratelui tau si puneai poticneala impotriva fiului mamei tale” [Psalm 49, 19-29].

Sarguieste-te asadar, ticaloase suflete, sa arati o anume indreptare a greselilor tale cele multe, auzind intelepciunea lui Dumnezeu care ne indeamna si ne spune: “Leapada de la tine gura stramba si buzele nedrepte sa stea departe de tine [Psalm 4, 24]. Ce vei face deci, ticaloase suflete, care auzi in fiecare zi acestea, dar nu vrei sa le intelegi, ci strangi viclesug veninos si barfesti si defaimi pururea in chip rusinos pe cei ce-ti sunt aproape?