Blogul lui Florin Giurcă


28Dec2010




Untitled

De Crăciun, fii mai bun!

 

Anul trecut am scris aici despre o  salata boeuf de Crăciun, fără sa povestesc și împrejurarea concretă în care am mâncat-o. Fiindc㠓totul se leagă”, adică totul are o explicație și un scop ascuns, deși nouă nu ni se aduce la cunoștință. Asta era o expresie a noastră din militărie.  Așadar  istoria acelei salate boeuf a început cu mult mai devreme, pe vremea când eram în clasa a patra.

 

 În clasa a patra am avut un professor de franceză în particular,  pe domnul Lupășteanu.  Era un domn în adevăratul înțeles al cuvântului, înalt, elegant, cu mustață răsucită, cu batistă în buzunarul de la piept, cu pălărie și baston. Evident că venise și el de la oraș, de la Râmnic, căci de la noi din sat încă nu se ridicase nimeni la școli mai înalte. Domnul Lupăsteanu era  bătrân, ieșit la pensie. Stătea în gazdă la o colegă de-a mea de clasa, la Jana. Ca plată pentru găzduire, domnul Lupășteanu a  pictat printre altele și portretele gazdelor pe pânză, în ulei, o lucrare deosebită, remarcabilă. Se folosise de o fotografie a lor din tinerețe, probabil tabloul de nuntă, peste  care desenase un caroiaj de pătrățele cu creionul, ca să ușureze transpunerea pe pânză. În plus,  o medita pe Jana în particular încă din clasa a patra, și așa am ajuns și eu, prin acest concurs de împrejurări, sa învăț limba lui Voltaire în cursul primar, cu un an mai devreme decât ceilalți copii. E drept că  tot cu un an mai devreme am și uitat-o. Un alt concurs de împrejurări legat de domnul Lupășteanu s-a petrecut, în mod cu totul neașteptat, mulți ani mai târziu.

 

Prima dată când m-am desprins  eu din lumea satului și am dat piept cu civilizația și cultura occidentală (exceptând studiul limbilor străine)  a fost în timpul stagiului militar. Ca soldat în termen redus, la un batalion de radiolocație, unde am studiat nouă luni de zile dispozitivele electronice cu tuburi din vremea războiului rece (aka diode, triode, pentode, hexode si heptode), cot la cot cu băieți emancipați de la Capitală. De nici un folos nu mi-a fost  electronica aceea care devenise deja muzeu în aer liber (până și bunica avea acasă un radio cu tranzistori), în schimb  de la băieții cu care împărțeam cazarmamentul și popota am aflat eu pentru întâia dată de Santa Klaus,  de Merry Christmass și de gingle bells. La noi în sat nu  auzise nimeni de ei.  Dar nici aceste noi cunoștințe nu mi-au adus prea mare folos atunci, cât m-am folosit  de faptul că pe comandantul de batalion îl chema… tovarășul căpitan  Lupășteanu.

 

Prima mea permisie din armată a fost de Crăciun. În mod normal, nici un terist (soldat în termen redus) nu pupa permisie de Crăciun, deoarece se considera că nu sunt încă suficient de bine instruiți ca să nu facă vreo prostie pe afară, ceea ce se și întâmpla destul de des. M-am pomenit însă în ziua de Ajun că sunt chemat la raport în calcelaria comandantului de batalion, la tovarășul căpitan.

 

Căpitanul era un om taciturn, posomorât, chiar foarte sever și era bine, în general, să te afli cât mai departe de el. Soldații îl porecleau din cauza asta Lupea, ca o subliniere a firii sale înrudite cu a lupului. De aceea, când m-a anunțat sergentul de serviciu pe unitate să mă prezint la comandant, mi-a înghețat sângele  în vine. “Bulăul”  - adică arestul – scrie pe fruntea mea  de Crăciun. Ce-oi fi făcut? N-am salutat regulamentar vreun ofițer de Stat Major?

-Soldat! Ia poziția de drepți înaintea mea!

-Ordonați să trăiți!

-Ai făcut școala primară în comuna D…?

-Da, să trăiți!

-Ai avut prfesor la franceză pe unul Lupășteanu?

-Da, să trăiți! De unde știți?

-Bă, aicea eu pun întrebări. E taică-meu, să știi și tu. Mi-a zis de tine. Uite, îți dau bilet de voie de două zile, să mergi acasă de Crăciun. Dar poimâine la ora 7 seara, faci cum știi și ești la poarta unității, că altfel te mănânc cu fulgi cu tot. Ai înțeles?

-Da, să trăiți!

-Bă, ai înțeles sigur?

-Da, să trăiți!

-Și vezi să nu se afle nimic.

 

Așa se face că  în seara de Ajun am ieșit pe poarta unității cu mantaua pe mine, cu căciula groasă cu clape pe cap și biletul de voie în buzunar. M-am agățat de ușile primului troleibuz care circula cu ușile deschise, aplecat de greutatea călătorilor atârnați pe scară, am ajuns la gară și m-am suit în  primul tren spre casă, tren ticsit de lume înfofolită,  cu sacoșe, damigene, curcani și cârnați… Se dăduse vacanță la elevi și studenți, și pe calea ferată era prăpăd.

 

Am ajuns acasă târziu, era trecut de miezul nopții.  Era noaptea de  Crăciun. Am tropăit în fața ușii ca să se scuture zăpada de pe bocanci, mi-am scuturat mantaua de stratul gros de nea și am deschis ușa încet…

 

-Ho, ho, hoooo!

Nu, asta e din alt film, și nici măcar nu venisem cu cadouri… sau poate că tocmai eu eram cadoul, nu?

 

În casă era cald. Focul ardea în sobă. Mama și tata mă așteptau. Erau la masă, iar pe masă erau toate bunătățile la care mă gândisem atâta vreme: friptura, vinul, cârnații, și ea, doar ea, salata boeuf!!

 

Mulțumim încă odată Celui-de-Sus că ne-a îngăduit și anul acesta să fim împreună și să povestim. Pentru că din mila Lui ne săturăm.

 

Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Ioan, 6.

Post tema
postat in categoria povestiri la tema Craciun







Parohia Petresti


Wed, 29 Dec 2010 18:03:54 fane: Doamne , ajuta ! Frate Florin , ai avut cumva ocazia sa vezi calendarul ortodox 2011 ,tiparit de arhiepiscopia noastra ( a Buzaului si Vrancei ) ? Poate poti sa faci rost de o explicatie de la preotul paroh din sat , chiar sunt curios ce parere are de modificari ( dezlegari peste dezlegari la peste de parca am fi judete dunarene si saptamana ce incepe cu ziua de duminica ) . O sa-l intreb si eu pe preotul meu si pe duhovnic si facem schimb de pareri . Doamne , ajuta-ne !

Wed, 29 Dec 2010 18:11:31 admin: Am pus si eu parintelui inca de anul trecut intrebarea asta - referitor la dezlegarile la peste intre Paste si Inaltare sau Rusalii, mi se pare. Am inteles ca dezlegarile sunt in limitele prescrise de canoane. E vorba si de altceva? Cele bune!

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1465