Blogul lui Florin Giurcă


13Oct2013




Untitled

De ce pelerinajul ortodox nu este o manifestare de isterie publica

Manifestarile la care participa in numar mare credinciosii ortodocsi,  printre care se numara indeosebi marile pelerinaje de la Iasi si de la Bucuresti, sunt acompaniate de fiecare data de o multime de comentarii negative din partea presei, comentarii pe care, daca le socotim de buna-credinta, par sa denote o insuficienta cunoastere a problematicii din interiorul ei.

1. Ignoranta

Cei care spun că pelerinajul ortodox este o manifestare de isterie publica vorbesc in necunostinta de cauza. Iertati-i, caci nu stiu ce spun. Anul acesta este cel de al șaptelea an consecutiv în care merg în pelerinaj la Cuvioasa Parascheva. Așa încȃt am dreptul să mă consider, cred eu, a fi acumulat ceva experientă ca să pot să emit judecăți de valoare asupra acestui fenomen, cel puțin la fel avizat  ca și cei care, de pe margine, critică și ridiculizează pelerinajele ortodocșilor la sfintele moaște.

Ȋn primul rȃnd, și asta o documentez cu fotografii realizate în toți acești ani, mult mai multe decȃt cele publicate pe acest cont de facebook,  partenerii mei de rȃnd sunt oameni normali, fără nici un fel de dezechilibru emotional sau psihic. Nici vorbă de isterie publică, și aici ar putea să mă contrazică doar unul care a participat la mai multe ediții ale pelerinajului decȃt mine, și nu de pe margine.   Sunt oameni mai curȃnd de condiție modestă. Sunt oameni pe care i-am îndrăgit în cele - în medie - 10 ore de stat alături la coadă. Și sunt foarte  mulți.

2. Sacrificiul.

Cum de sunt dispusi la un asemenea efort, aparent în mod gratuit?

Audiența la sfintele moaște, cum se exprima sarcastic un ziarist, este adevărat că  nu este deschisă doar în zilele hramului. Atunci de ce se înghesuie lumea la hram? Ideea  simplistă înrudită cu ezoterismul șamanic,  cum că harul se transmite prin intermediul unor mediatori materiali: batistă, portofel, batic – obiecte ce trebuiesc atinse de raclă pentru a împrumuta ceva sfințenie – a condus la înțelegerea greșită a motivației pelerinajului: mergem în pelerinaj în zilele hramului nu din cauză de calendar, căci calendarul este o măsură a timpului material, ci din cauză de sacrificiu al trupului, caci sacrificiul trupului este o faptă a sufletului. Cu sufletul intrăm în rai, nu cu baticul sau cu portofelul, nici cu calendarul. Deci sufletul trebuie smerit și deprins cu răbdarea. Despre rolul smereniei și al răbdării în planul mȃntuirii s-au scris cărți grele de teologie. Ca rezumat nu amintesc decȃt două vorbe spuse de Iisus Hristos de care trebuie ținut seama: cine vrea să se mȃntuiască, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie. Crucea înnseamnă tocmai smerenia și răbdarea.

 

3. Anticlericalismul. Slava și mărirea Ȋmpărăției și veșmintele Cuvioasei.

Anticlericalismul este  o luptă dusă din afara Bisericii împotriva ei. Imaginea  ierarhilor ortodocși  înveșmȃntați în straie liturgice, purtȃnd sau nu Sfintele Daruri în brațe, pare a stȃrni ura și mȃnia dușmanilor Bisericii  mai ales cȃnd aceștia, ierarhii,  sunt înconjurati de mari mase de credincioși.  Și de regulă așa se și întȃmplă: în jurul ierarhilor se adună multă lume. Organizează pelerinaje ample și fastuoase ca să cȃștige bani și să mențină masele îndoctrinate. Le place luxul, le place lauda, se autointitulează prea-fericiți, sunt lupii moraliști,  cȃnd de fapt ei sunt ipocriți și lacomi.  Astea sunt acuzațiile care li se aduc, și nu numai de către presă.

Am auzit și credincioși vorbind așa. Cȃnd IPS Teodosie de la Tomis a fost acuzat de un oarecare  că în tinerețe l-ar fi  violat, cineva (credincios ortodox practicant) mi-a spus că îl crede pe calomniatorul  acela. Cum așa, zic eu? Deci tu  dai crezare aberațiilor pe care le spune un oarecine,   în schimb  nu crezi ce spune Ȋntaistătătorul bisericii tale? Cum ai să crezi atunci predica lui de la Liturghie, care este Cuvȃntul lui Dumnezeu? Ce fel de credincios creștin ești tu? Nu știi că acolo unde este episcopul acolo este și Biserica? Nu știi că unde nu este episcop nu este nici Biserică?

Distrugeți ierarhia și veți distruge Biserica. Cum? Prin defăimare. Biserica are vocație  împărătească. Biserica trebie să arate ca o Ȋmpărăție. Iisus Hristos a vorbit despre Impărătia Cerurillor, nu despre Județul Cerurilor. Ȋmpărăția este fastuoasă. Iisus Hristos este Ȋmpăratul slavei în veșnicie, iar la Sfȃrșitul Veacului nu va mai veni umil pe mȃnzul asinei, ci în slavă și mărire pe nori. De aceea Biserica este și trebuie să fie fastuoasă, căci este corabia care ne duce spre slava aceea. De aceea și Cuvioasa Parascheva poartă veșminte preoțești, căci este membră a Ȋmpărăției.

 

4. Pelerinaj sau Milostenie?

 

De ce aducem daruri Cuvioasei (de fapt, Bisericii) și nu facem milostenie la săraci?

Aici m-au prins fără cuvȃnt. Am spus că pelerinajul este un sacrificiu. Dar tot un sacrificiu (după  putere) este și o lumȃnare aprinsă, și o pomană dată unui sărac. Deci dacă e să facem sacrificii, de ce să le facem tocmai pe acestea care nu aduc nici un folos aproapelui, cum sunt pelerinajele, lumȃnările aprinse și daniile puse la  acatist și în cutia milei, care se crede că se duc spre zidăria Catedralei Neamului și spre fala și  îmbelșugarea clericilor, și neglijăm să-i miluim pe săraci?

Aici au dreptate. Nu trebuie lăsați saracii fără milostenie. Nu am nici un răspuns plauzibil și redutabil la aceasta.  Pentru că nu am date. Nu am informații: cȃt a făcut milostenie la săraci tanti Maria care a mers la pelerinaj în fața mea, și nici cȃt a făcut doamna Gherghina sau Frusina din spatele meu. Pentru că, vedeți, dintre manifestările cultului creștin, unele trebuiesc făcute cu discretie iar altele în public. Milostenia este una dintre cele care trebuiesc făcute cu discreție. A se vedea cuvȃntul lui Iisus Hristos: cȃnd faceți milostenie, să nu știe stȃnga voastră ce face dreapta. Deci dacă stȃnga, care e sora dreptei, nu știe, cu atȃt mai puțin știe ochiul. Deci la acuzația cum că credincioșii care merg la hramuri nu dau la săraci, eu atȃt pot să răspund: s-ar putea să fie o calomnie.

 

5. Mărturisire.

De ce, totuși, ne înghesuim la sfintele moaște în zilele de hram? Oare pelerinajele nu sunt mȃntuitoare și în restul anului?

Ba da, sunt, dar este o mare diferență, sunt chestiuni esențial diferite. Ȋn cursul anului pelerinajele sunt manifestări private ale sentimentului de pietate religioasă. Cumperi o excursie cu autocarul și vizitezi Țara Sfȃntă. Beneficiul este personal. Tu ai amintiri frumoase și cei cărora le distribui albumul de poze se bucură pentru tine. Tu sporești în credință. Bine pentru tine. Bani cheltuiți cu folos.

Te duci la hram. Aglomerație. Ești un anonim. Nu te ia în seamă nimeni, decȃt Dumnezeu. Nu cheltuiești bani decȃt cu drumul, căci de mȃncare primești de la cei care fac hramul. Depun mărturie: am mȃncat de m-am spart la Iași la Cuvioasa. Sarmale, senvișuri cu șuncă, ceai fierbinte, cafea, pȃine cu zacuscă.

Ȋn zilele de hram sunt mărturisiri publice. Măturisirea este acea manifestare a credinței care nu are valoare decȃt dacă este făcută în public. Ce înseamnă mărturisirea? Este practicarea cu curaj în public a cultului și afirmarea – tot curajoasa – fără echivoc, tot în public, a credinței. Este plină Scriptura și istoria Bisericii  de mărturisitori ai lui Hristos care au plătit scump curajul. Sfȃntul  Ștefan este primul dintre ei. A explicat evreilor înfuriați din Ierusalim că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și a fost ucis cu pietre. Ȋn timpul împăraților Romei, de la Nero pȃnă la  Traian, Dioclețian și Decius, au fost uciși în chinuri care astăzi par de domeniul fantasticului sute de mii de creștini, de toate națiile și de toate stările sociale și de toate vȃrstele. Sunt documente, nu este gargară propagandistică. Toți au pățit-o fiindcă au mărturisit în public credința și nu au tăgăduit. Cȃtă vreme au practicat cultul pe ascuns, nu s-a legat nimeni de ei. Cu au făcut-o în public, au fost pedepsiți drastic tot în public.

Și acum am ajuns la final: mărturisirea credinței trebuie făcută în public, tare și fără echivoc. Ȋn biserică, Crezul se recită cu voce tare de către toți credincioșii, nu fără motiv. Temeiul mărturisirii făcute în public stă tot în cuvintele lui Iisus Hristos:

 

Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

 

Florin Giurcă

Post tema
postat in categoria articole la tema pelerinaje







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1623