Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


02Sep2011 postat in: colaborari
Untitled De la Henrik Ibsen la Rosia Montana
 
 
Dramaturg norvegian, director de teatru, si poet, supranumit parintele dramei moderne,  si unul dintre fondatorii modernismului in teatru, Henric Ibsen (20 Martie 1828 23 Mai 1906) scrie in 1882 piesa de teatru "Un dusman al poporului". Dar ce legatura sa fie intre aceasta piesa si discutiile furtunoase din Romania, privind exploatarea, sau interzicerea exploatarii rezervelor aurifere ale tarii, de la Rosia Montana?
          Actiunea piesei "Un dusman al poporului" se desfasoara intr-un orasel in care un medic, si fratele lui,  om de afaceri, pun bazele unei statiuni balneare. Medicul contribuie cu ideile, fratele lui,  cu punerea lor in practica.  Omul de afaceri devine primar al orasului, si presedintele comitetului de actionari ai bailor, iar medicul, vizionarul, este angajat ca medic al bailor. Statiunea prospera de la an la an, i se intrevede un viitor imbelsugat, burghezia locala, ca si saracimea, prospera,  pana in momentul in care medicul, un idealist, si un altruist, descopera ca apa pe care o beau pacientii statiunii este otravita, datorita amplasamentului unei tabacarii in amontele bailor, si datorita conductelor de slaba calitate utilizate in proiectul bailor.           Medicul isi expune ideile directorului ziarului local Curierul poporului, si reprezentantului burgheziei locale, proprietara imobilelor in care se cazeaza pacientii , si acestia ii promit tot sprijinul pentru a sili administratia bailor sa  faca cuvenitele modificari. Mai mult, ii multumesc si il aclama ca prieten al poporului.
 Si fratele medicului, primarul, este incunostintat, dar acesta ii cere imperativ sa ingroape descoperirea, intrucat obtinerea unei ape fara otrava ar reclama  bani multi din profitul comitetului actionarilor bailor, si doi ani de inchidere a acestora.
          La refuzul medicului de a trece sub tacere descoperirea faptului ca apa bailor otraveste pacientii, primarul santajeaza comunitatea cu ideea falimentului bailor, care ar insemna falimentul tuturor: al Curierului poporului, al burgheziei si  al saracimii locale. In fata acestei perspective, toti dau inapoi, toti isi retrag sprijinul promis medicului, mai mult, in conferinta disperata organizata de acesta  intr-o incapere a unui prieten, in fata orasenilor, toti il huiduie si il proclama DUSMAN al POPORULUI.
          Medicul este concediat, prietenul care ii pusese incaperea la dispozitie incaperea, pentru prezentarea pericolului reprezentat pentru pacientii statiunii de apa otravita, este concediat si el, geamurile locuintei medicului sunt sparte. Dar medicul, cu sotia lui, desi parasiti de toti,  continua idealist lupta pentru viata.    
          La Rosia Montana, baile din piesa lui Ibsen sunt aurul. Apa otravita bauta de pacienti, sunt cianurile rezultate in procesul de obtinere a aurului. Primarul, burghezia si saracimea locala, sunt sustinatorii exploatarii aurului de la Rosia. Care invoca faptul ca tara va obtine 20 de miliarde de dolari, in 20 de ani. Uitand ca a imprumutat 40 de miliarde de dolari in 2 ani, de care s-a ales praful. Medicul  sunt cei care spun ca apa/cianurile sunt otrava, si care ar dori sa vegheze somnul aurului in tarana, pentru vremurile urmasilor, asemeni voievozilor moldoveni din Descrierea Moldovei, a lui Dimitrie Cantemir, care nu decopertau dealuri cu mine de sare, pentru a o asigura urmasilor, desi sarea avea atata  cautare in toate punctele cardinale.                  Eu nu sunt medicul din piesa lui Ibsen. Dar, daca as fi, as aduce aminte, nu primarului, nu burgheziei, nu saracimii, ci copiilor, o povestioara: Un tanar sarac se plangea zi dupa zi ca nu este bogat. Ca nu are bani, vila, masina, calculator, piscina, si cate si mai cate minuni au venit, si vin, din viitor. Auzindu-l, a venit la el chiar Dumnezeu, si i-a spus: De ce te plangi toata ziua? Nu e drept, Doamne. Vreau atatea, si sunt atat de sarac. Bine, a spus Dumnezeu, da-mi piciorul tau drept, si iti voi da cea mai scumpa, si moderna masina. Asta nu o fac, a spus tanarul. Atunci, a spus Dumnezeu, da-mi mana ta dreapta, si iti voi da un palat in care sa locuiesti. Nu ti-o dau, Doamne. Atunci, da-mi ochii tai amandoi, si iti voi da o multime de bani, cat nu poti cheltui intr-o viata de om. Ba nu iti dau niciun ochi! Vezi atunci, dragul meu, cat esti de bogat, pentru ca esti intreg si sanatos? Caci din bogatia ta nu ai da nimic pentru a obtine ceea ce iti doresti! Tanarul a zambit, si a dat din cap, rusinat.
 
 
2 septembrie 2011
 
 
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:755