Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


01Jun2011 postat in: colaborari
Untitled Despre singuratatea muncii, in comunitate
 
 
La timpul recoltarii cepei, cooperativa agricola Boureni nu avea mana de lucru pentru culegerea cepei de pe tarlale. Am fost chemati noi, studentii, in ajutor. Dormeam in paturi de campanie, in dormitoare separate, pentru baieti si fete,  si mancam la cantina improvizata. Seara, dansam sub cerul liber, baieti si fete, intr-un cerc mare, de pamant batatorit. Ziua, aveam fiecare o norma de cateva randuri. Mergeam pe rand, culegeam ceapa, si o puneam in saci. Cand sacul era plin, il lasam jos, scoteam de la brau alt sac, si culegeam mai departe. Cei care terminau primii, ii ajutau, voluntar, pe cei ramasi in urma. Era usor. Si vesel. Apa era din belsug in tevile de irigatii. Ne spalam pe maini, pe fata, si duceam apa in palme, pana la gura, ori de cate ori simteam nevoia. Apa nu avea contor. Portiile la cantina nu aveau bon. Trenul nu avea bilete. Eram bucatari, tarani cooperatori, dansatori, chelneri, si calatori, in vacanta, in lumea bunicilor de la tara, care, in ciuda voii noastre,  se imputinau.
          La Boureni, si recoltele lui record de ceapa, ma gandesc azi, cand intalnesc tineri care nu au un loc de munca. Unii dintre ei, ma intreaba daca nu stiu vreunul. Altii, mai realisti, si-au luat gandul de la el. Cer altceva, si mai fantastic:  nu stiu  pe cineva la care ar putea munci pe gratis?
          Zilele trecute, un elev de scoala profesionala, care m-a ajutat acum un an sa culeg o bolta de struguri, sedea pe treptele unui bar inchis. Isi cumparase  de la un magazin  o cafea, si o tigara. A tras de ele o jumatate de zi. Nu stiu ce astepta, nu stiu ce a gandit. Sedea si fuma, ca un Moromete care nu avea nicio munca agricola de facut, pentru ca toate fusesera abandonate demult.
          Un alt elev de profesionala urma cursuri de mecanic auto. Buna specializare, i-am spus. Aiurea. Nu avem in atelierul scoala nicio masina. Doar un motor vechi de Dacie. Nu ne invata nimeni nimic.
          Vis-a-vis de casa in care locuiesc, se afla o fabrica de campioni judeteni, nationali, olimpici. I-am urmarit aseara pe un post Tv, directorii. Cer bani. Nu au bani pentru bugetul "milimicronic" al anului 2011. 100000 de paini. Sau 50000 de kilograme de ceapa. Cer  de la toti. De la minister, de la judet, de la oras, de la concitadini. Ca sa depaseasca inca un an, cu 100%,  recolta de campioni, si medalii.
          Trecand prin fata Bisericii, intalnesc tineri cersetori in putere. Dati-ne si noua. Duc o punga de pufuleti la preot, si nu le dau nimic. Le spun: cereti preotului. Pentru ca un preot care m-a invata si pe mine mila, ne-a spus odata: sa va tremure mana, cand dati la cersetori.  Poate, pentru cati oameni in necazuri adevarate, nu au nici macar puterea  sa ceara.
          "De unde atatia milogi?" ma intreb, si eu. Pana si milogi de locuri de munca la care sa lucreze pe gratis?
Uite, imi spun, acum toti milogii astia sa fie studenti. La Institutul de inalte Studii Morale. Si in vacanta, pentru cateva zile, sa mearga la cooperativa Agricola Comunitatea, sa recolteze, de exemplu, cand ii va veni vremea, ceapa. Produs ecologic.  Sa stranga 50000 de kg. Sa le vanda inauntru, sau inafara. Ce bani ar avea, sa se joace,  sportivii Craiovei din fabrica de campioni de vis-a-vis…
 
1 iunie 2011
 
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:754