Untitled

Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea

03Feb2010

Untitled

Domnul si doamna Barladeanu

Am fost gospodar, sau administrator la Cooperativa din Panciu mai intai, zice domnul Barladeanu. Pe vremea aia, prin 1955, Panciu era raion, tinea de regiunea Barlad. Barlad a fost regiune, pana in 1956. Eu sunt din Barlad. Deci am fost chemat la Panciu in 55 impreuna cu alti doi contabili, ca sa facem o revizie la un presedinte de cooperativa, invinuit de delapidare. A fost gasita o lipsa in gestiune de osutademii de lei. A fost condamnat la pedeapsa capitala. Omul a facut contestatie, si au venit doua echipe de ancheta, una de la regiunea Barlad, alta de la regiunea Galati, ca intre timp Panciu trecuse la Galati prin reorganizare teritoriala, dar omul le-a contestat pe amandoua, si pe cea de la Barlad si pe cea de la Galati, ca zicea ca fiecare are interesul sa se gaseasca mizerii in regiunea celorlalti. Atunci s-a luat hotararea sa se trimita o noua echipa neutra, si am fost adus eu cu inca doi insi. Dar si noi am gasit aceeasi lipsa din gestiune.

Domnul si doamna Barladeanu sunt trecuti de 75 de ani, au o fata maritata in Italia si traiesc singuri intr-un apartament cu doua camere, placut si intim, impodobit cu flori si bibelouri. Celalalt fiu al lor a decedat anul trecut de o boala incurabila. Sora doamnei Barladeanu a decedeat saptamana trecuta. Vine postul Pastelui si trebuie sa le faca purtarile, au nevoie de vin, si s-audus ieri pana la Panciu, la o cunostinta, ca sa cumpere vreo cincizeci de litri. Sa aibă si de Paste, cand va veni fata din Italia. Si ce mai ramane, se consuma.

Domnul Barladeanu vorbeste continuu, tot drumul a povestit despre serviciile sale. Mai taci, ma, sopteste doamna din cand in cand, de pe bancheta din spate. Doamna nu a avut serviciu, a ingrijit de casa si de copii. Batranetea si bolile, dar mai ales moartea baiatului, au sleit-o de puteri. Merge in fiecare saptamana la cimitir, cu trenul, cimitirul e la Gugesti, la 20 de kilometri. Plange tot timpul. Are operatie pe cord deschis, iar in toamna a lovit-o o masina si si-a luxat mana dreapta. A stat doua saptamani internata la spitalul militar. Poza fetei, inramata frumos, e pe comoda din sufragerie, rezemata de fructiera cu mere si banane.

-Nu-i asa ca seamana cu mine? N-am fost niciodata la ea in Italia, mereu ma cheama, dar nu vreau sa plec, mi-e teama ca nu ma mai intorc de acolo. Si in plus, nu stiu cum o sa ma impac cu ginerele. Nu stie o boaba romaneste.

Domnul si doamna Barladeanu ar avea mai multe de spus, dar nu prea mai au cu cine schimba o vorba. De aceea, aceste cateva lucruri pe care le-am retinut, le-am scris eu aici.

Si sa nu uit, la sfarsit am aflat care a fost soarta presedintelui de cooperativa: a fost prescrisa fapta, sau s-a gratiat, sau s-a schimbat legea, caci in final a scapat.

(sursa foto: forum.lokomotiv.ro)

Parintele Nicolae Steinhard

Crestinismul nu este numai Lege, dreptate (sa nu uitam vorba paradoxala dar si zguduitoare a Sfantului Isaac Sirul: sa nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept. Un Dumnezeu drept nu L-ar fi trimis pe Cel Nevinovat sa piara pe cruce pentru mantuirea pacatosilor) ori: "tariag" (cele 613 comandamente pozitive si negative in care Talmudul rezuma raporturile dintre om si dumnezeire; implinirea lor neabatuta chezasuieste indubitabil izbavirea savarsitorului). Crestinismul e mai ales acestea trei: duh, foc, dragoste, tustrele elemente vadit "dinamice" si subtile.

De aceea, frati crestini, nu-i de ajuns crestinului sa mearga duminica si in zilele de sarbatoare la biserica, sa aprinda una ori cateva lumanari, sa se inchine la icoane si, eventual, sa bata una ori mai multe metanii. Bune sunt acestea toate si frumoase. Dar cred ca nu-s destul. Crestinismul nu-i numai slujba, cult si ritual. Crestinismul inseamna traire crestina libera, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa. Domnul nu a venit pe pamant spre a intemeia o noua religie ci pentru a ne da un nou mod de viata, a ne chema la induhovnicire si indumnezeire. Hristos S-a pogorat din cer si S-a facut om ca noi sa ne putem inalta deasupra conditiei noastre animalice si trupesti, sa ne putem indumnezei. Hristos ne cheama chiar deasupra deasuprelor Vechiului Legamant, intru implinirea vocatiei noastre spirituale si cosmice.

Se cuvine sa ne stea mereu alaturi Crucea si Hristos. Crestinismul, osebindu-se de iudaism, islamism, budism si toate celelalte religii orientale, e credinta intr-un Dumnezeu intrupat. Iar daca Dumnezeul nostru S-a intrupat noua ce ne incumba sa facem? Sa ne straduim a ne induhovnici, a ne apropia cat mai mult de El, a ne inalta in limita - ba si peste limita - puterilor noastre omenesti; numai astfel vom fi in masura sa ne implinim si noi menirea, sa ne aratam si noi Vrednici sa-L intampinam pe Hristos in inimile noastre. Caci voi incheia citandu-va o preafrumoasa si adevarata vorba a unui invatat evlavios: intrebarii: "Unde este Dumnezeu?" el ii raspunde: "Acolo unde este lasat sa intre".

(din predica la Intampinarea Domnului)