Blogul lui Florin Giurcă


21Jun2010




Untitled

Filozofie si castraveti

 

Dovleceii palizi se ascund sub borurile largi ale frunzelor, la intuneric si racoare. Acum sunt numai buni de gatit. Am facut  o cercetare pe Google pentru  retete cu dovlecei. Dupa ce  am citit 27 de retete  pot sa trag cateva concluzii. In principiu, datele fixe consta in: dovlecel, ulei, sare, piper, busuioc, ceapa, usturoi + tratament termic. Datele variabile sunt: dovleceul se taie rondele (60% din retete), sau se taie felii (25%), sau se da pe razatoare (10%) , sau se scobeste pe interior (5%). Mai apar  cu o  probabilitate de 30%  rosiile si cu 20% maslinele. In principiu deci, cu o buna aproximatie, este vorba de aceeasi mancare la care difera gradul de maruntire a materialului.

 

Ce invatam noi din asta?  Ca proprietatile esentiale  ale  hranei nu se schimba semnificativ intre  sote,  piureu si supa.  Faptul ca la scara subatomica materia  pare insa a se schimba  in mod paradoxal, devenind “ceva” de nerecunoscut, i-a provocat  pe oameni  sa caute si sa imagineze teorii filozofice si explicatii cosmogonice adecvate.  In microcosmos se intampla  niste fapte scandaloase: particulele elementare nu se mai misca predictibil,   ci  probabilistic. Ii dai un branci electronului la stanga, si el o ia probabil la stanga, dar poate ca si la dreapta – cine stie?!  Particulele  nu pot fi inregistrate, filmate sau urmarite. Niciodata nu putem sti cu precizie  despre particula concreta x unde se afla sau incotro si cu ce viteza se duce. Numim aceasta “principiul de incertitudine” al lui Heisemberg. E frustrant ca avem un principiu de incertitudine. De parca nu s-ar fi tinut cont, la Facerea lumii, ca exista pe aici si omul, care vrea sa stie totul.

 

Pe Dumnezeu nu reusim sa-L detectam la scara macroscopica a certitudinii newtoniene.  Legea gravitatiei universale s-a dovedit  o lege extrem de inflexibila.  Nimic nu-i scapa.  In sfera ei de influenta nu prea e loc pentru Cineva care merge pe apa.

 

Dar nici cu microcosmosul  nu stam prea bine. La scara microscopica nu gasim altceva decat incertitudini. In mintea spargatorilor de mituri metafizice  a incoltit atunci un gand perfid, acela   ca materia de fapt nici nu exista. Materia nu e decat o schema mentala, o aproximatie inculta a  realitatii, o eroare a lui Aristotel propagata peste milenii. Substanta Universului nu ar fi  Materia, ci Constiinta!   Iar lumea vizibila, nimic  altceva decat o Aurora Boreala fantasmagorica tesuta de mintile robite  de prejudecati ale oamenilor.  Si unde Univers nu e, nici nu se mai pune problema de Creator. 

 

Ideea  aceasta nu este insa noua,  a fost inaintata de  iluministul JOHANN GOTTLIEB FICHTE pe la sfarsitul sec. XVIII. Taticul filozofiei idealist-subiective moderne si-a corectat insa singur teoriile la maturitate, ca urmare a criticilor virulente de ateism la care a fost supus. Ca urmare, daca la inceput Fichte afirma ca “in afara eului nu mai exista nimic, iar unica realitate o reprezinta senzatiile si constiinta individuala”, la sfarsitul carierei se raportează la Dumnezeu ca la o existenţă absolută fără început şi fără sfârşit responsabilă de actuala coerenţă cosmică.   "doar doctrina creştină a înţeles destinul ultim al omului. Activitatea misionară a lui Iisus a revelat omului filiaţia sa dumnezeiască, vocaţia sa soteriologică." afirma Fichte.

 

Ca sa nu inchei cu o fraza  pedagogica, pompoasa dar banala, gen "natura, daca este privita ca o enigma de rezolvat, poate fi smintitoare pentru mintea care iscodeste" sau ceva de genul asta,    am aprins cuptorul si am introdus cratita termorezistenta cu capac, continand cateva legume maruntite cam probabilistic,  cu multumiri adresate lui   Google pentru datele puse la dispozitie in scopul realizarii acestui grupaj. Natura (pamantul) este un loc din care ma hranesc. Cu osteneala.
(Facere, 3, 17).

 

 

 

 

 

 

 

 

      

Post tema
postat in categoria articole la tema Ateism






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1774