15Nov2017




Untitled

Interviul pentru Gazeta SF

 

Bună, Florin, şi mulțumesc pentru acceptarea invitația și pentru cartea oferită ca premiu.

Bună, Alex! Plăcerea este de partea mea!  Am apreciat  de la bun început Gazeta SF pentru calitatea articolelor și a textelor pe care le-am citit aici de-a lungul timpului și îmi doresc să pot  publica  și pe viitor  în paginile ei.

Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca autor și cititor. Ce îți place să scrii, ce îți place să citești? Ce apreciezi la o lectură, ce încerci să spui atunci când scrii?

Sunt  foarte multe de spus, dat fiind că viața mea a luat de-a lungul timpului niște întorsături care m-au surprins chiar și pe mine. Ei, bine, cu asta am răspuns la jumătate din întrebarea ta: îmi place să scriu despre mine. Și când spun asta, nu vreau să ameninț cititorii că vor găsi în paginile  mele  plicticoase relatări despre  cum mă scol eu dimineața și cum îmi pregătesc micul dejun, sau pretențioase   cugetări aforistice! Ar fi păcat să pierd timpul cu banalități, sau cu abstracțiuni pseudo-filozofice, când viața însăși este uneori cea mai  incitantă aventură. Ca să fiu  mai explicit, personajele  pe care le-am creionat în povestirile și în romanele pe care le-am scris poartă, fiecare, câte o fațetă stilizată din personalitatea și din traiectoria mea prin viață.  

Îmi place așadar să scriu un gen de aventură care se petrece într-un cadru normal, terestru, al zilelor noastre. Insolitul situației este declanșat însă, pe neașteptate,  de forțe și de entități nebănuite care zac ascunse în întuneric și care aleg să se manifeste cu brutalitate la un moment dat.  Aproape toate textele mele, fie că sunt proză scurtă, nuvelă sau roman, aplică schema aceasta.

La întrebarea despre lecturi, mi-e și mai greu să răspund. În ultimul timp citesc  mai mult conjunctural: pentru documentare, sau pentru a mă menține cât de cât informat cu tendințele momentului.  Dacă mă întrebi ce cărți citite  în ultima vreme mi-au rămas în minte ca  repere esențiale, aș răspunde cu Diavolul și domnișoara Prim, a lui Coelho, Abatorul 5 al lui Vonnegut, sau Nostalgia lui Cărtărescu. Adică un  gen  de soft- fantasy către care mi-ar fi plăcut să mă îndrept și eu, dar pe care, din prea multă grabă, nu l-am nimerit exact.

Prezintă-ne volumul „Noaptea Lemurienilor”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e istoria ei? Dar motivația scrierii? Vorbește-ne despre colecția din care face parte.

Noaptea Lemurienilor este al doilea roman scris de mine, deși,  în ordinea publicării,   este primul.   Poate deci să fie considerat debutul meu în volum.   Florin Purluca (suntem  amândoi focșăneni) mi-a propus  la o bere (era pe la începutul lui iulie 2017, tocmai ieșisem de la un examen greu, de patru ore,  examenul de titularizare) să scriu un roman SF despre o calamitate care a lovit Focșaniul. Factorul cheie, zicea Florin, în această serie de cărți intitulată România Sub Asediu, serie elaborată de editura PAVCON, trebuie să fie acuratețea geografică. Cititorii trebuie să simtă foarte acut că întâmplările acestea lovesc foarte aproape de ei.

Exact ce este pe placul meu, vă amintiți: îmi place să scriu un gen de aventură care se petrece în  cadrul normal, terestru, al zilelor noastre,  în timp ce  insolitul situației este declanșat  pe neașteptate  de forțe și de entități nebănuite care zac ascunse în întuneric.  Am scris romanul pe nerăsuflate, ca să zic așa: eram în concediu și am luat laptopul cu mine la mare.  Scriam de dimineața până seara, în aproximativ  o lună de zile l-am terminat. M-a ajutat mult faptul că în prealabil mi-am conturat personajele, care practic și-au  spus singure după aceea povestea lor.

Preocuparea pentru coerența acțiunii a fost una permanentă. Mi-am propus ca, deși întâmplările trec dincolo de sfera realului, să fie povestite ca și cum ar fi întâmplări reale. Am vrut să elimin din start orice senzație de ficțiune, cum apare uneori în basme și în unele povestiri fantastice: „aceste întâmplări s-au petrecut într-o țară foarte, foarte îndepărtată…”.

Acum, pentru că multe dintre povestirile tale au apărut și în Gazeta SF, spune-ne câteva vorbe despre volumul de proză scurtă pe care îl ai în pregătire.

Așa este, foarte multe  povestiri de-ale mele au apărut în anii 2015 – 2016 în Gazeta SF, fapt  care m-a ajutat enorm în structurarea modului meu de a scrie. Evident, recitindu-le acum descopăr multe defecte în acele texte, defecte de care nu eram conștient la vremea când le-am  scris. Tocmai de aceea m-am hotărât să refac o parte dintre ele, să le dau un fel de lifting, să le modific finalul și să le regrupez după un criteriu tematic, acela al „metamorfozelor”. Așa s-a născut ideea  volumului  de proză scurtă intitulat Efectul Metamorphis, după numele primei  povestiri care, sub  numele de „Minunea de la Lochganvich a obținut premiul al doilea la Concursul Helion 2017.  Este vorba de opt povestiri și nuvele care sper să surprindă cititorul, fiecare dintre ele, prin insolitul cadrului și al deznodământului.

Ce altceva mai ai în plan? La ce să ne așteptăm pe viitor de la scriitorul Florin Giurcă?

În momentul de față lucrez la un roman care văd că se îndreaptă, cam fără voia mea, spre zona horror. Nu prea am cum să mă opun, personajele vor  asta J. Cadrul este de data asta unul rural, pseudo-tradiționalist. Vom vedea ce înseamnă asta când  va fi gata. Printre personaje, nume și tipologii care li se vor părea cunoscute celor care vor citi Noaptea Lemurienilor, Efectul Metamorphis și Regele Fluturilor.  Dar asta deoarece, după cum am spus la început, toate personajele mele mă reprezintă în definitiv pe mine.

Deoarece, cum spuneam, ai scris foarte mult pentru Gazeta SF, iar acum ai două volume, cred că ești o persoană foarte potrivită pentru a da sfaturi celor care vor să debuteze în volum. Așadar, ce-i sfătuiești pe autorii noștri care încă nu au carte proprie?

Momentul publicării poate fi asemănat cu coacerea unui fruct. Recunoști când un măr este copt și poate fi cules, deoarece  natura s-a îngrijit să producă indiciile necesare. La fel este și cu scrisul. La un moment dat, dacă ai destulă răbdare și perseverență,  ajungi să recunoști singur  atingerea acestui stadiu. Atunci, publicarea nu este departe. Este atât   o chestiune obiectivă, care ține de tehnică, și pentru dobândirea căreia  trebuie citiți autorii de succes ai zilei, cât și una  subiectivă, care ține de sinceritatea, profunzimea și originalitatea ideilor. Pentru acestea din urmă este răspunzător un ingredient transcendental, harul.  Fie ca harul să fie cu voi!

Un gând pentru câștigătorului concursului, te rugăm!

Și eu m-am numărat de câteva ori printre câștigătorii concursului Gazetei SF, și m-am bucurat de fiecare dată de cartea primită ca premiu. O carte conține în ea un pic din căldura verii, pe care autorul a pus-o la păstrare pentru cititorii care o vor citi, poate, într-o iarnă. Lectură plăcută!

Interviu cu prozatorul Florin Giurcă

Post tema
postat in categoria povestiri la tema interviu







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:23