Blogul lui Florin Giurcă


05Jul2010




Untitled

Intrebari despre credinta

 

E uşor să zici că ai credinţă când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg uşor, când şi cu credinţă şi fără credinţă tot aşa ar fi, dar să ai credinţă în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credinţă în împrejurări în care alţii se tem şi tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

(Parintele Teofil Paraian)

 

 

In viata de zi cu zi nu prea se pune problema cercetarii credintei. Lucruri banale trec usor pe langa mine: munca, odihna, pregatirea mesei; ma trezesc dimineata, ma culc seara, si cred ca ziua care a trecut si cea care incepe  mi se cuvin deopotriva.  Fara sa-mi fi facut niciodata vreun proiect de viata, viata si-a urmat cursul ei de la sine. Ziua de maine nu m-a preocupat la modul serios niciodata.

 

Ba nu, mint. De fapt eu nu am credinta de-adevaratelea, si nu pot sa iau cuvantul  si sa le spun oamenilor: credeti numai, si se va rezolva problema voastra cu serviciul, cu salariul diminuat, cu painea zilei de maine. Eu, de temut, m-am temut in fiecare zi, incepand de dimineata. Spre seara oboseam de teama, ma culcam si uitam. Spaimele mele erau atat concrete, cat si  vagi. Gandurile ma munceau fara incetare, ma obisnuisem cu starea aceasta, era ca si cum inaintam printr-un lastaris stufos de papura si trestie si trebuia sa imi croiesc carare aparandu-ma de nuiele cu mainile goale.

 

Ziua de maine m-a preocupat la modul cel mai apasator, perioade destul de indelungate de timp. Imi era frica  de  relele prevestiri. Imi astupam urechile cand auzeam pe cineva ca spune cuvintele „azi-noapte am visat ca…”.  Imi feream ochii cand citeam prin ziare titluri precum „Profetiile lui Nostradamus despre…”.  In vremea aceea ziarele mediatizau o gramada de ocultisti, prezicatori, vindecatori si medium-uri. Ziarele aveau tiraje imense, de sute de mii de exemplare zilnic. Profetiile sinistre de pe prima pagina a ziarelor sareau in ochi de pe tarabe, nu aveai cum sa le ratezi. Acum mi-e limpede de ce printre preziceri nu se strecura niciuna de bine, toate erau de rau. Clarvazatorii isi vindeau si ei, ca tot omul, o marfa. Profetiile bune nu sunt crezute. Si cine ar fi cumparat o marfa in care nu crede nimeni?

 

Unul dintre clarvazatori, cu alura impozanta si barbison, a candidat la prezidentiale  in anul acela.  Ca sa ma vindec de teama, am pastrat un ziar din acea vreme, cu profetiile omului  despre care vorbesc, profetii foarte detaliate si cu date calendaristice exacte despre cataclisme si razboaie viitoare.  Am pastrat ziarul, il mai am si acum, ca sa-mi aduc aminte pururi ca exista profeti mincinosi, si sa nu ma mai tem. Acela a fost momentul in care am inceput sa ma desprind de fobia asta. Acum, cand  aud si citesc profetii despre  dezastre viitoare  doar zambesc asa, in coltul gurii, nu mai dau nici doi bani pe ele.

 

Necazurile adevarate vin insa fara a fi profetite. Compania are dificultati financiare si ne trimite in fara plata.  Statul are dificultati financiare  si  ne  reduce salariul.  Statul da faliment si ne  desfiinteaza postul.  Copiii cer de mancare si nu mai avem ce sa le dam. Ploaia si grindina ne distrug recolta. Paraul umflat ne matura intr-o secunda ograda, ne ia animalele din grajd si ne inunda casa. In cazul cel bun ca nu ne  ia casa cu totul.

Cand era cercetat cate unul, inainte, ziceam:  e pentru cine stie ce pricini, cunoscute numai de Dumnezeu. Sau spre pilda celorlalti, spre luare-aminte: „de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca, 13, 5). Iau Scriptura in maini si o deschid la Cartea lui Iov. Zic: Doamne, nu ma incerca dupa cum l-ai incercat pe Iov, pentru ca eu nu am deloc credinta, si nu stiu ce s-ar putea intampla.

Cand nu se intampla nimic rau, si cu credinta si fara credinta toate merg usor, ca de la sine. E usor atunci sa zici ca ai credinta. Sa ai insa credinta in situatiile limita, acesta este darul salvator de la  Dumnezeu.

 





Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1701