Untitled

Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea

05Feb2010

Untitled

Luigi si Mariana

- E greu, fac naveta in fiecare zi osutacincizeci de kilometri, ingrijesc o familie la Roma, dar nu avem incotro, ne trebuie bani sa terminam casa. Casa el a facut-o, singur cu mana lui, cand lucra la cariera de piatra. Acum s-a pensionat pe caz de boala. Voi ce mai faceti? Ce mai e prin tara? Mai, eu vin in tara singura, merg o zi si o noapte fara oprire, adica dorm doua ore in parcarea unui ristorante pe marginea drumului, nu ma dau jos din masina. Nu, Luigi nu vrea sa vina in Romania, ii este frica.

Sotul Marianei sta taciturn in fotoliu si se uita siderat la femeia care vorbeste intr-una de mai bine de o jumatate de ora. - E pazza, zice, si se ciocaneste cu degetul in frunte, aratand spre ea. Zice ca sunt nebuna, traduce Mariana. Zice ca sunt prea vorbareata chiar si pentru italieni. Familia lui nu ma suporta, tu! Nici soacra-mea, nici sora-sa. Au impresia ca l-am luat de barbat ca sa-i vanez averea. Dar mie nu-mi trebuie nimic!

De la Roma la Avezzano, langa l’Aquila, faci cam doua ore pe autostrada. Convoiul de masini se taraste incet, bara langa bara. E 8 seara, ora de varf, lumea se grabeste spre casa. Telefonino: - Ce faceti, ma? Mai veniti? S-a racit si micul dejun, si pranzul, si cina. – Venim, cum sa nu, dar abia peste doua ore ajungem, tu pune mancarea pe masa ca mancam si pranzul si cina impreuna.

Casuta lor nu e terminata, mai au de lucru pe la exterior; in curte sunt gramezi de pietris si nisip, un malaxor, dar Mariana are deja in minte cum va arata: aici gradinita de legume, aici un prun, aici un rond de flori. Dincolo de gard, teren agricol si muntele golas, cu pantele domoale ascunse de nori. Nici un vecin pe o raza de doi kilometri. Doi pisoi pripasiti vin sa bea lapte dintr-o strachina.

- Ultima data am fost in tara in vara asta. A murit frate-meu, am fost sa-l inmormantez. Uite, luati niste bazilico de la noi din gradina, italienii pun mult busuioc in mancare. Uite si o punga cu rosii, sa mancati pe drum, avem rosii in gradina pana in decembrie. Aveti loc in masina sa luati si pachetul asta pentru maica-mea? Mama e bolnava, i-am tot zis sa vina la noi, avem o camera disponibila, clima e foarte placuta, dar nu vrea.

Mariana e o persoana extrem de volubila si voluntara. Prezenta ei insufleteste atmosfera. Luigi cel posomorat se lumineaza la fata numai cand o priveste. Casa, impodobita cu flori, cu bibelouri, dantele si fotografii in tot locul este in mod clar impregnata de exuberanta ei.

- Lui Luigi ii este foarte frica sa vina in Romania. Ii este frica de romani, zice ca suntem salbatici. Si-a facut impresie proasta de la televizor. Spuneti si voi daca-i normal. Non sei normale, caro! Spuneti-le la ai mei ca vin acasa de Paste.

Se anunta o zi senina si calda, o frumoasa zi de septembrie. Luigi si Mariana, fata domnului Barladeanu, ne fac cu mana semne de despartire din poarta. Muntele Velino, al treilea ca inaltime din Apenini, cu varful umbrit de nori, ramane undeva in spatele nostru.

Parintele Arsenie Papacioc

Dacă pomenim pe cineva, este, poate, departe de tine, nu are cum să ştie că tu îl pomeneşti. Tu chiar eşti în comuniune cu cel pe care l-ai pomenit. Dumnezeu, pentru rugăciunea ta, îl ajută pe el, şi tu, conştient, vrei să fii un împlinitor al poruncilor date de Dumnezeu: te numeşti un mântuitor cândva şi undeva. Tu pomenindu-l pe el, îl ajută Dumnezeu. Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunea.

Chiar Traian, care a fost păgân, a avut o fiică, Drosida, care a ajuns Sfânta Muceniţă Drosida. S-a botezat singură, drăgălaşa. împăratului Traian i se dusese vestea şi a rămas vorba: „Bun ca Traian!". Era un suflet bun, drept, nu i se cerea mai mult decât să fie drept. Sfântul Grigorie Dialogul, văzând atâtea lucruri făcute de Traian şi că având un nume aşa de binecuvântat, s-a rugat lui Dumnezeu pentru el ca să-l ierte. Sfântul Grigorie a trăit în jurul anului 500, de când avem Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul. Şi s-a rugat lui Dumnezeu să-l ierte pe Traian. Deci a intrat într-un dialog cu Cerul şi a auzit un glas: „Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunea, dar să nu te mai rogi pentru păgâni!". Sfântul Grigorie a intrat într-un dialog cu Cel ce mântuieşte şi i-a dat putinţa lui Traian să fie şi el în împărăţia Cerurilor.

Sfânta Tecla, de care aţi auzit, ucenica Sfântului Apostol Pavel, a fost prima muceniţă a lui Hristos. A fost o femeie peste măsură de frumoasă şi o pofteau guvernatorii şi o trimiteau din cetate în cetate să se lepede de Hristos. într-o noapte a găzduit la o femeie căreia îi murise fata. Fata se arată mamei sale în vis şi îi spune: „Mamă, eu am murit nebotezată şi am ajuns în iad. Roag-o tu pe Tecla, că ţine mult Hristos la ea, să se roage Lui ca să mă ierte!"

Sfânta Tecla acceptă rugămintea şi se roagă Mântuitorului Hristos: „Iart-o, Doamne, că uite, eu sunt chinuită şi mama ei poartă grijă de mine!" în noaptea, următoare îi apare din nou în vis maicii sale zicându-i: „Mamă, sunt fericită! Cu rugăciunile Sfintei Tecla m-am mântuit!" Aceste două persoane pomenite mai sus reprezintă două cazuri pe care le cunoaştem noi că s-au mântuit fară botez.

Tu, dacă pomeneşti pe cineva, trăieşti cu toată lumea, cu fraţii tăi de credinţă. Şi sunt obligaţi faţă de cel care îi ajută la mântuire într-o formă anonimă - dar ştie Dumnezeu. Mai departe, după rugăciune, ţine relaţia cu omul. Aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. Nu un rânjet. Aruncă-i un zâmbet dacă te provoacă. Soluţia este să-i zâmbesc, să-l pomenesc şi să nu-l urăsc -aşa cum este. Eu îmi doresc foarte mult să-mi păstrez această sfântă libertate, această curăţire a inimii, că Hristos nu vine în inima ta dacă este un duşman acolo. Nu vă mai preocupaţi cu: „Uite, eu i-am zâmbit şi el mi-a rânjit!"

Dacă eşti pe linia adevărului poţi să fii foarte sigur: „Doamne, eu sunt de vină că e fratele meu neastâmpărat".