
Ma simt urmarit
Un
politist urmareste un liceean care consuma droguri. Desi comandantul ii cere sa
urgenteze solutionarea dosarului, politistul se opune, pe considerente de
constiinta morala. Comandantul ii demonstreaza cu DEX-ul in mana ca se inseala,
constiinta morala nu figureaza in DEX. Dosarul este
solutionat.
In
timp ce ma uitam
Tema
asta a urmaririi are un anumit
tragism, ne identificam psihologic
cu o victima inocenta care nu stie ca i s-a pus capcana. Deci urmarit =
inocent. Asta, in filmele
politiste. Oare eu sunt urmarit?
Am alungat iute gandul, desi o usoara stare de disconfort a mai dainuit,
gandindu-ma la cipuri, carduri si
vaccinuri.
Mi-am
amintit apoi ca in viata de zi cu zi,
ceea ce ma urmareste pururea e faradelegea mea, pe care eu o cunosc.
Asa ca mi-am zis: rabdare, rabdare,
asta este starea ta normala…
Parintele
Teofil Paraian
„Acela
se pocăieşte care poate zice cu psalmistul: «Nedreptatea o urăsc şi o
dispreţuiesc, iar legea Ta o iubesc»."
Asta
e atitudine de pocăinţă. în Pateric
e
scris că la întrebarea: „Ce
este pocăinţa?", a
răspuns Ava Pimen:
„Pocăinţa
este părăsirea păcatului".
Atâta
vreme cât faci păcate cu deplină voinţă şi ştiinţă, să ştii că nu eşti pe calea
pocăinţei. Atunci eşti pe calea pocăinţei când părăseşti păcatul. Fără părăsirea
păcatului nu există pocăinţă. Pocăinţa este o atitudine, o atitudine împotriva
păcatului şi o atitudine spre folosul virtuţii, pentru că o adevărată pocăinţă
nu face acela care doar părăseşte păcatul, ci care înlocuieşte păcatul cu roade
vrednice de pocăinţă. în Evanghelia
de
„Faceţi
roade vrednice de pocăinţă".
Care-s
roadele vrednice de pocăinţă? Care-s roadele pe care le face pocăinţa? De unde
ştim? Păi, cineva care citeşte Noul
Testament nu
se poate să nu ştie că Sfântul Apostol Pavel, în Epistola
către efeseni, scrie:
„
Cel ce a furat să nu mai fure, ci mai mult să lucreze cu mâinile sale ca să aibă
de unde să dea milostenie ".
Deci,
pocăinţa nu-i numai o părăsire teoretică a păcatului, ci este şi o înlocuire a
păcatului cu fapta cea bună. în Epistola
întâi către corinteni, în
capitolul şase, citim cuvintele Sfântului Apostol Pavel îndemnătoare la
pocăinţă. Şi anume, zice Sfântul Apostol Pavel:
„Băgaţi
de seamă, nici curvarii, nici sodomiţii, nici malachiştii, nici cei răi de gură,
nici închinătorii la idoli, nici beţivii nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu.
Şi aşa aţi fost unii dintre voi, dar v-aţi curăţit, v-aţi spălat, v-aţi
îndreptat."
Deci,
ne atrage atenţia Sfântul Apostol Pavel că nu intră în împărăţia lui Dumnezeu
cei care au păcate de felul acesta. în Epistola
către coloseni citim:
„Lepădaţi
şi voi toate acestea: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, cuvântul de ruşine
din gura voastră, lăcomia care este închinare la idoli, deci omorâţi mădularele
voastre cele pământeşti - astea
care le-am pomenit - lepădaţi
şi voi toate acestea, mânia, iuţimea, răutatea, cuvântul de ruşine din gura
voastră şi nu vă minţiţi unii pe alţii pentru că v-aţi lepădat de omul cel
vechi".
Dar
nu se opreşte aicea şi spune mai departe:
„Imbrăcaţi-vă
ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu
bunătatea, cu smerenia, cu blândeţea, cu răbdarea. Dacă are cineva ceva
împotriva cuiva, precum Hristos v-a iertat vouă, iertaţi şi voi şi peste toate
îmbrăcaţi-vă cu iubirea care este legătura desăvârşirii şi -
fiţi
atenţi - pacea
lui Hristos care covârşeşte toată mintea să sălăşluiască în inimile voastre şi
dovediţi-vă mulţumitori".