
Magarul lui Nastratin, politically incorrect
Citind randurile
parintelui Papacioc, mi-am amintit cu nostalgie de un personaj indragit in
copilaria noastra, hatrul Nastratin Hogea, cel care dadea solutii aparent
ilogice si bizare unor situatii
conflictuale nascute din defectele omenesti. In mai toate povestirile, Nastratin
apare insotit de un magar, probabil pentru contrast, la fel cum Pacala il are pe
Tandala. La noi, cel care a dat fata literara eroului popular sud-est european
este Anton Pann, cel istet ca un proverb.
Pe undeva, a
devenit insa usor anacronic. Ia
auziti: vazand Nastratin pe un bogatas ca si-a impodobit manzul de magar
carele avea
căpăstru peste tot cu fir lucrat,
si pe
ciucuri împrejuru-i margaritar înşirat,
un cioltar
cu flori de aur pe spatele lui întins
si drept
chingă peste dânsul un cordon de fir încins,
pus pe o
saltea luxoasa si-alaturi perna de puf,
si-un rob
cu-aparatoare racorindu-l de zaduf,
il ia pe boier peste picior si-i fagaduieste ca pana la anul,
daca-i da magarusul ca elev, il invata patru limbi straine.
Lucru de neconceput in zilele noastre, cand educatia
enciclopedista nu mai are nici un pret, mai ales pentru manjii de magar
impodobiti cu cristale Swarowski. Anton Pann si
Nastratin Hogea ar face mai bine sa
incalece pe magarul lor si sa plece in alte tari mai calde, fara coduri galbene
de viscol si fara flacari violete, deoarece au devenit incorecti politic.
Parintele Arsenie
Papacioc
Nu e acelaşi lucru
păcatul cu fapta şi păcatul cu gândul. Spune Scriptura: „Cine a gândit la femeie
a şi păcătuit!". Da, dar cu mintea. S-a considerat căzut şi cine a fost numai cu
mintea la gândurile acestea.
Iarăşi, un Sfânt
Părinte i-a chemat pe ceilalţi Părinţi şi le-a pus ciorbă, câte o porţie în faţa
fiecăruia. Si a început aburul să iasă, să miroasă a ciorbă, şi le-a ţinut un
cuvânt Părintele, apoi i-a întrebat: „V-aţi săturat?" „Nici nu am mâncat!" „Dar
cu gândul aţi mâncat!". Vedeţi, nu este acelaşi lucru păcatul cu fapta şi
păcatul cu gândul.
Un sărac se uita
cum mănâncă fripturi boierul. Boierul l-a dat în judecată că s-a îndulcit cu
mintea. Atunci judecătorul, înţelept, zice: „Te-ai îndulcit?" „Da, m-am
îndulcit, că eram flămând!". Judecătorul le-a arătat un ban: „Vedeţi banul
acesta!" şi l-a aruncat pe masa din faţa sa apoi a zis către boier.
„Mulţumeşte-te cu auzul şi celălalt cu mirosul". Pentru a face dreptate, l-a
condamnat pe sărac să plătească doi bani. Judecătorul a luat banii şi i-a
trântit, iar apoi îl întreabă pe boier: „Ai auzit?". „Da!" „Mulţumeşte-te cu
auzul!".
Tineţi minte faptul
că te pot tortura gândurile cu mintea, dar nu răspunzi pentru ele decât numai în
treapta a şasea, când le accepţi: „îl fac, domnule! îl fac! Gata, s-a terminat!
De când mă chinuie! îl fac pe acest păcat!". Nu accepta! Dacă l-ai acceptat, te
duci la spovedit! „Părinte, l-am acceptat cu mintea". Sau l-am făcut şi cu
fapta, sau l-am repetat. „Ce mă fac,
părinte, că sunt împătimit?"
Cum zic Sfinţii
Părinţi, cel puţin să-l scoţi din treapta a unsprezecea, a
deznădejdii.