Blogul lui Florin Giurcă


14Mar2012




Untitled

 

Mâncarea in vreme de post

 

A vorbi despre mâncare în vreme de post poate să-i smintească pe unii. De ce adică nu vorbești despre rugăciune și ți-ai ales să vorbești tocmai despre mâncare? Las-o mai moale cu mâncarea și vezi cum poți să sporești cu rugăciunile, vor să zică.

 

În vreme de post, vrând-nevrând, mă văd nevoit să încerc  noi rețete de mâncare.  Noi sunt doar pentru mine, în realitate rețetele  care folosesc ca materie primă  doar o pungă de boabe uscate, cum ar fi fasolea, lintea sau năutul sunt de regulă rețete străvechi, atât românești cât și din bucătăria internațională.

 

Îmi aduc aminte de o povestire cu o bunicuță (nu mai știu cine era autorul, parcă Sadoveanu) care,  când venea în vizită la nepoțel, băga mâna în sân și zicea surâzând complice: ghici ce ți-am adus? La care nepoțelul  începea să enumere: nuci, alune,  năut, stafide și alte bunătăți. Năutul nu știu dacă e pomenit în Sfânta Scriptură, dar lintea și smochinele sigur sunt. Aici trebuie să spun că așa-zisele retete călugărești ocupă un loc de cinste în cărțile de bucate, fiind  știut că în mânăstirile ortodoxe se mănâncă cea mai bună mâncare din lume. Pot să confirm că așa este, și am auzit și de la alții care au avut ocazia să poposească pe la vreo mânăstire peste noapte.

Așa că, opinia conform căreia a da o atenție sporită mâncării de post ar duce la falsificarea postului, opinie pe care o văd apărând cu  regularitate pe unele bloguri în vreme de post, pare că nu ține seama de faptul că    întoarcerea la vechile obișnuințe alimentare   poate să constituie dimpotrivă premiza unei mai corecte așezări duhovnicești pentru aceasta perioadă.

 

Dacă în postul Crăciunului mai avem încă în cămară borcane de zacuscă și ghiveci, și varză murată în putină, acum în postul Paștelui  ele s-au cam sfârșit, iar cartofii au început să încolțească. Nu mai vorbesc aici despre legumele proaspete din supermarket, care au niște prețuri aproape  cât greutatea lor în aur. Așa că boabele uscate (sau congelate)  de fasole, mazăre, linte -  și altele de același gen -  sunt ultimele resurse de nădejde pe care le mai putem pune la înmuiat în apă peste noapte. Și dacă rezultatul întrece așteptările, nu înseamnă nicidecum că am falsificat cu ceva postul. Ați încercat vreodată supa de linte? Cu chimen, ca la mama ei.  Dar supa de năut? Cu boia de ardei dulce,  desigur, și cu sos de roșii.  Sunt atât de bune, că nu te mai saturi mâncând - și aici intervine pericolul anunțat de blogurile ortodoxe mai sus pomenite: a nu se transforma mâncatul din necesitate în pură plăcere!

 

După ce am mâncat deci vreo trei farfurii cu fiertură de linte (nu m-am putut abține!) mi-am amintit de Iacov și de Isav, cel care și-a vândut dreptul său de întâi născut pentru o farfurie de linte roșie (Facerea 25)  și mi-am zis  că-i de înțeles că nu s-a putut abține,  dar prețul plătit a fost totuși disproporționat de  mare. După aceea mi-am amintit de soacră-mea, Dumnezeu s-o țină în sănătate, o femeie pe cinste despre care o să mai povestesc, care de câte ori primește vreo friptură sau vreo farfurie cu mâncare, se închină și zice: mulțumesc, a fost foarte bună, să trăiască cine mi-a dat-o,  să mai facă și altădată!

 

Nu știu cât de mult sporesc eu cu rugăciunile în vremea postului, dar pentru mine supa de linte e un fel de mâncare specific postului Paștelui. Sunt câteva lucruri pe care le aștept cu mare bucurie în fiecare post: Canonul sfântului Andrei Criteanul, viața sfintei Maria Egipteanca, deniile, Prohodul Domnului.  Și mâncarea de linte, pentru care mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat-o și anul acesta, să mi-o mai dea și la anul.

Dar nu pentru mâncarea aceasta care mă  lipsește de dreptul meu la moștenire ar trebui sa mă rog mai întâi, ci pentru Adevărata mâncare și pentru Adevărata bautură…

Post tema
postat in categoria articole







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1259