Occident (legende urbane)

Motivele pentru care romanii emigreaza  in Occident se impart cred in doua mari categorii: 1.  motive materiale (castigarea banilor necesari pentru casa, pentru familie ), si 2.  alte  motive (studii, un viitor mai bun pentru copii, sau in anii comunismului si in primii ani dupa revolutie – castigarea libertatii).  Tot la motive materiale as include si dobandirea unui standard mai ridicat de viata, accesul la infrastructuri superioare, sau traiul intr-un mediu mai curat.  Ma refer in continuare doar la cei care au plecat definitiv.   In tara s-au creat adevarate „legende” sau „mituri urbane” despre cei plecati: ba ca le merge foarte bine, ba ca foarte rau. Eu cred ca nu trebuie generalizat,  inclin sa cred ca obiectivele pentru care au plecat s-au realizat, sau sunt pe cale sa se realizeze. Dificultatile si privatiunile suportate de cei plecati pe pamant strain sunt socotite ca un fel de investitie pe termen lung, care trebuie protejata moral. Din acest motiv, cei care s-au „realizat” mai bine, cauta de regula sa se faca cunoscuti in tara, printre rude si prieteni, mai curand decat ceilalti care n-au reusit la fel de bine. Din acest motiv cred ca avem in tara mai mult stiri pozitive decat negative. Un alt mit pe care l-am intalnit, de data asta  printre cei plecati, este ca in tara „nu mai era de trait”. Oricare ar fi fost motivele plecarii lor, au dat dovada de curaj plecand. Dar raul din tara nu vine de undeva din atmosfera, ci tot de la noi toti  „emana” – ca sa folosesc un cuvant mult uzat dupa revolutie.

Foto: Occident (regia Cristian Mungiu, 2002)

Parintele Iustin Parvu

-     Mai este poporul român capabil de jertfă? Spuneaţi cîndva: „In închisoare priveam lucrurile în ansamblul lor şi ştiam că prezenţa noastră în puşcărie se justifică prin păcatele noastre şi ale neamului nostru". Credeţi că un număr limitat de oameni poate prelua păcatele unui neam? Sînt oameni destinaţi să se sacrifice pentru neamul întreg? Aţi cunoscut asemenea oameni?

-     Cum să nu? Niciodată nu va dispărea sentimentul jertfei din sînul naţiei noastre... Nicolae Iorga spunea că satul şi biserica au emancipat România; una i-a dat dimensiunea civilizaţiei umane, cealaltă i-a dat dimensiunea sacrului. Iar popoarele care au sacralitate în fiinţa lor, au şi destin, au şi loc în istorie.

-   Se zice că s-a subţiat sentimentul patriotic, că această globalizare va duce la slăbirea sentimentului patriotic...

-   Este şi un plan aici, de a ne spăla memoria şi conştiinţa de neam. Căci ce-i neamul? Este fratele meu, este mama mea, este tatăl meu, e vecinul meu, e satul meu, e oraşul meu, e judeţul meu... Şi cam atît. Te duci, umbli din nord pînă în sud, străbaţi lumea pe toate meridianele, dar ţi se face deodată dor de fratele tău, de mama ta, de tatăl tău, de vecinul tău, de satul tău, de oraşul tău, de ţara ta... Şi atunci nu înseamnă asta că aparţii pentru totdeauna unui singur neam, de care nu poţi să rupi niciodată firele nevăzute care te leagă? Nu poţi să speli creierul în aşa măsură încît să nu-ţi mai fie dor.

-   Cu cît lumea pare mai strimtă, mai uşor de atins fizic de la un meridian la altul, cu atît omul pare mai izolat, se simte mai singur...

-   Dar cum să fie altfel? Sînt mai singuri oamenii pentru că sînt puşi în situaţii diferite. Se duce românul în Italia, în Spania, în Canada, normal că nu mai vine acelaşi care a plecat...

-   Este vorba de un miraj al Vestului care acţionează asupra psihicului fiecăruia... E mirajul necunoscutului şi al altor civilizaţii?

-   ... Şi la un moment dat acest tînăr pus într-o experienţă de un an, doi, trei, patru, dacă văd ei că nu scot nimic din ce trebuie să scoată îl abandonează... Vine în ţară şi în ţară toţi zic: Ei, vine de la Paris, vine de la Viena,... Iar cei care au rămas în ţară se simt inferiori, deşi cel care vine nu are nimic în plus, nu-i nimic de capul lui dar toţi stau cu gura căscată...

-   Eminescu spunea la fel de plastic: „Ai noştri tineri la Paris învaţă/ La gît cravatei cum se leagă nodul,/ Apoi ne vin de fericesc norodul...

-   Istoria se repetă şi cu cît ne adîncim în ea influenţa e tot mai periculoasă... Rănile de acum sînt mai mari. Altă eleganţă era pe vremea lui Eminescu în aceste împrumuturi, şi Occidentul era altul. Erau şi atunci şubrezeniile astea, dar acum terenul e mai prielnic pentru a demola lumea noastră. Acum vine unul, îl ia pe tînăr deoparte şi-i zice: Dacă vrei să ajungi ceva în viaţă trebuie să te înscrii la organizaţia noastră...! Dacă nu, stai pe margini, pe dinafară...

postat in categoria filme la tema emigranti

Imi place Nu-mi place .0.0

---

Comentati aceasta stire

Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:

Vizite:499