Blogul lui Florin Giurcă


17Jun2012




Untitled

Parintele Tudor Marin a îmbrăcat veșminte noi

 

 

 

Despre parintele Tudor îmi vine greu să vorbesc la trecut. A fost omul care mi-a sădit în suflet primele semințe ale credinței, cel care mi-a deschis fereștile tainice ale sufletului către nădejdea cea  dătătoare de viață adevărata. A fost primul meu duhovnic, și mi-a devenit duhovnic în cel mai simplu și direct mod, așa cum îi era și felul. A fost preotul paroh care mi-a sunat la ușă într-un ajun de Crăciun al anului 1990.

 

Prima spovedanie din viața mea el a primit-o fără să se  cutremure, fără să se mire, fără să se înspăimânte de grozăviile auzite. Iar mie nu-mi venea să cred cum toate mizeriile adunate în suflet se desertau dintr-odată și dispăreau fiind date uitării și șterse cu buretele iertării. Părintele avea ceea ce se numește curaj și tărie morală prin credință. Cum să-ți mai fie frică, îmi spunea, acum te-ai spovedit, ești cu Atotputernicul Dumnezeu.

 

Părintele Tudor nu punea preț pe canoanele aspre și scumpe. Nu încuraja pe nimeni să meargă să se spovedească la mânăstiri. Jertfa duhului umilit, era jertfa pe care o cerea de la enoriași. Adică smerenia cea sinceră, din suflet, care nu face zgomot în afară și nu se arată semeț și fariseic  la lume. Mustra pe femeile care se purtau “îmbrobodite” pe stradă, după expresia lui, ca să se arate că duc viată virtuoasă. Nu ținea partea zelotiștilor, nu voia să audă de visarioniști, de cei care țineau “căsătorie albă” și de alți “deranjați” de genul acesta. L-am întrebat odată: părinte, ce e cu discuțiile astea despre actele cu cip? Mi-a zis: Biserica s-a pronunțat, cine are urechi de auzit ar trebui să  audă. Nu-i avea la inimă pe schismatici, pe răzvrătiți, pe bârfitorii Bisericii și ai ierarhiei. La predici citea adeseori din scrierile părintelui Cleopa.

 

Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul devenise strălucitoare în ultima vreme. Ctitoria lui Vasile Lupu, închisă de comuniști, a renăscut după ce a venit părintele la parohie. Scafa  pentru cor, centrala termică, pardosirea cu marmură, repictarea interiorului, mozaicurile stil Murano de la exterior, mobilier nou, extinderea spațiului prin închiderea pridvorului, reinstalarea în funcțiune a clopotului cel mare, au făcut din biserica din centrul orașului o catedrală emblematică pentru orașul nostru rămnas cam fără monumente istorice în urma cutremurelor din secolul trecut și a duhului sistematizator al lui Ceaușescu, care a ras cam tot ce se mai ținea în picioare din vechile clădiri.

 

Deoarece m-am mutat cu domiciliul la sat, de la o vreme am venit mai rar la părintele la sluijbă. Dar nu trecea totuși prea multă vreme și mi se făcea dor de liturghia sa ceremonioasă, care decurgea lin și maiestos, de cântările corului pline de armonie. Era unul din puținele coruri mixte polifonice pe care le mai auzeam la slujbă. O raritate, într-adevăr.

 

Ultima dată când am fost la el a fost de Bunavestire. M-a dat o iconiță. La predică a spus că a primit niște bani de la o credincioasă pentru un veșmânt nou. Dar, mergând la magazin, a văzut un material cu totul deosebit, dar mai  scump,  și a constatat că banii îi ajungeau doar pentru un veșmânt mai ieftin. Părintele a comandat totuși veșmântul cel scump, și nu numai pentru el, ci și pentru copiii care îl însoțeau la ieșirea  din Sfântul Altar. La  o biserică așa de cinste, zicea el, face să purtăm veșminte mai luminate. Acum, părintele Tudor a îmbrăcat veșmintele cele nestricăcioase de Sus, ca să ne aducă de acolo vestea cea bună. Dumnezeu să te odihnească cu drepții, iubite părinte!

Post tema
postat in categoria articole







Parohia Petresti


Sun, 17 Jun 2012 20:48:37 Petru: Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii Sai pe Pr. Tudor - noul mucenic.

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1399