Patimile, ca entertainment

Entertainment consists of any activity which provides a diversion or permits people to amuse themselves in their leisure time. Entertainment is generally passive, such as watching opera or a movie. Active forms of amusement, such as games or sports, are more often considered to be recreation. Activities such as personal reading or practicing a musical instruments are considered as hobbies. (Wikipedia)

Filmele despre viata si Patimile Mantuitorului sunt reprezentari profane ale sacrului, un gen artistic strain de spiritualitatea ortodoxa. Nu inseamna insa ca putem sa le ignoram astazi, ele exista, si modeleaza constiinte. Ca si romanele gen Camasa lui Hristos, de exemplu, sau tablourile religioase renascentiste, ele vin in mod special din lumea catolica. Nu ma voi rusina sa recunosc ca, in primii ani dupa revolutie, vedeam  Iisus din Nazaret in fiecare an in Saptamana Mare.  Fiind   programat in intervalul orar al Deniilor, filmul oferea sufletului  insetat de fior mistic portia de realism istorico-religios  dupa care tanjea, ca sa pot ciocni apoi ouale de Pasti in noaptea de Inviere fara prea mari remuscari.

Desi a vedea un film artistic  despre Mantuitorul nu e totuna cu a te ruga, iar a sta in fotoliu sau pe canapea  nu e acelasi lucru cu a sta in genunchi, totusi sufletul se poate mustra pe sine sau se poate inmuia si indupleca spre credinta chiar si asa. Nimic nu poate sa se substituie insa rugaciunii (particulare si publice), iar a vedea un film despre Patimi, chiar cel facut de Mel Gibson,  nu este jertfelnicie ci odihna. 

Iisus din Nazareth, un clasic al genului, impresioneaza prin grandoarea scenografiei, care imita atitudinile elaborate si ample ale tablourilor renascentiste. Filmul beneficiaza de prezenta unor actori cu totul remarcabili, a caror interpretare a facut deja istorie.  Cu toate acestea, dupa a “n”-a vizionare impactul asupra spectatorului se toceste inevitabil. Cine se amageste ca participa la  un act de cult privind un film artistic, constata ca dupa cativa ani acesta se epuizeaza ca mesaj. Neputand privi in el “dincolo” de aparenta, deci nu ca la  o icoana adevarata, el isi va dovedi  rapid adevarata sa natura:  aceea de  idol mut.

Problema e sa poti sa te desprinzi din contemplarea lui.