Blogul lui Florin Giurcă


11Sep2010




Untitled

Peceți, crotalii auriculare și alte  înfierări

 

Urmare la Pastorala

 

Nu toate animalele se vopseau însă  pe spinare. De regulă se vopseau oile, caprele,  porcii, gâștile și altele mai mărunte. Ca să nu se încurce pe islaz. Pentru protejarea  proprietății particulare, ca să nu existe discuții între vecini. Era caraghios și ciudat să vezi câte o oaie cu pete roz, dar era oricum de preferat în locul însemnării cu fierul roșu. Am văzut și din astea, nu vreau să-mi aduc aminte. Caii pățeau mai des genul ăsta de pecetluire, ca o asigurare împotriva furturilor.

 

Acum îmi dau seama că esența pecetluirii animalelor,  ca și a oamenilor – despre care se spune că va urma în viitor -  este una și aceeași: marcarea  proprietății. Pata roz înseamnă că oaia  asta e a mea, iar pata verde – oaia  ta. Mai nou se capsează cercei în ureche, care cică servesc la mai multe scopuri, în afară de marcarea dreptului de proprietate: conțin date despre rasă, vârstă, și alte informații necesare stăpânirii, care  vrea să știe mai exact ce are fiecare în bătătură. 

 

Și oamenii au buletine de identitate sau pașapoarte în care scrie naționalitatea, vârsta și altele, dar nu au încă un marcaj sau o pecete care să indice ai cui sunt – nu cine sunt, ci ai cui sunt.  În afară desigur de pecetea Duhului Sfânt pe care au primit-o la botez, și care arată că suntem ai lui Hristos. Noi nu o vedem cu ochii trupești, dar să fim siguri că ea există acolo, și cine trebuie să o vadă acela  o vede. A fost primită cu bună voie (“mă unesc cu Hristos”).  Pe animale nimeni nu le întreabă dacă primesc pecetea, sau înfierarea, sau vopseaua, dar la oameni când vine vorba de apartenență nu e așa, ei trebuie să-si dea acceptul liber- altfel se pare că nu se pune. Că dacă nu se duc liberi, de bunăvoie  unde se duc, înseamnă că sunt răpiți.

 

Disputele cordiale și amabile de pe bloguri în chestiunea cipuirii au ajuns în cele din urmă la următorul  numitor comun: primirea actelor biometrice cu cip  nu e încă pecetluirea, dar e  premergătoare  pecetluirii.   Și la următoarele diferențe de opinie: unii spun că primirea pecetluirii cea  premergătoare e cam  la fel de rea ca și primirea pecetluirii  definitive, căci e lepădare, și cazi din har și nu mai ai putere să te întorci și să reziști la pecetea reală care va veni, in timp ce alții spun că deși actele cu cip nu trebuie primite, primirea lor totuși nu atrage consecințele grave anunțate de catre ceilalți. Deci, cu pogorământ, se poate deduce că ar putea fi totuși primite.

Pogorământ la ce? Poate doar la oprirea de către duhovnic. Pentru că, în rest, Biserica în sobornicitatea ei nu a zis nimic. Sau, așa cum mi-a spus mie părintele Tudor de la Nașterea Sf  Ioan Botezătorul când l-am întrebat ce zice Biserica despre actele cu cip, părintele mi-a a zis:  “Biserica s-a pronunțat, cine are urechi de auzit să audă. Cine nu - sa fie sanatos”.

 

Aș mai ridica o problemă teologică de reflectat la ea, ca și când nu ar fi deja destule. Cei care spun că este lepădare/cădere  primirea actelor biometrice, argumentează prin faptul că, pe suportul material al documentului se află numele posesorului sau poza lui în apropierea codului de bare, care e suspectat că ar fi pecetea 666. Dar nu este sigur.  Zic că numele și cu pecetea sunt prea aproape, și ce amestec are lumina cu întunericul, și Hristos cu Veliar. Nu am înțeles atunci cum se poate ca unul dintre aceștia, care admit în principiu aceste argumente, să se folosească de bonurile de masă, care sunt mijloace de plată în care numele posesorului este alăturat codului de bare. Am văzut cu ochii mei asta, și am scris aici.

 

Deci ca să recapitulăm, nu este sigur că în acte este antihrist, însă  în timp ce unii dintre noi mai au dreptul la câteva încercări, până se clarifică, ceilalți sunt pierduți dacă primesc cumva buletinul, și în consecință  nu abandonează  domiciliul și nu se retrag în păduri  cu (sau fără)  nevastă și copii. Nice! ;-)

Post tema
postat in categoria articole la tema Cipuri






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1815