Blogul lui Florin Giurcă


13May2010




Untitled

Politica damboviteana cu fete si feciori de domn, de-a lungul veacurilor

 

In timpul domniei lui Alexandru voda Ipsilanti, in decembrie 1781, doi fii cu simpatii pro-occidentale ai domnitorului au fugit la Brasov, cu intentia de a ajunge la Viena si a se pune in slujba imparatului Iosif al II-lea. In pofida faptului ca voda Ipsilanti era bine vazut la Sublima Poarta, aceasta defectare putea sa-l coste tronul. De aceea, voievodul trimise imediat o solie diplomatica la Viena care sa obtina intoarcerea fugarilor. Din delegatie facea parte Ienachita Vacarescu, mare vistiernic, si Nicolae Cantacuzino,  fratele spatarului Parvu Cantacuzino.

-Pe cine credeti, excelenta, a fi cel mai potrivit sa punem  domn pe tronul  Tarii Romanesti? Dintre noi, bun inteles. Intrebarea fuse pusa de dumnealui Nicolae  Cantacuzino lui  Ienachita Vacarescu, pe drumul Vienei.

Cei doi facusera  in prealabil escala la Brasov, dar aici  guvernatorul  nu i-a putut ajuta cu nimic; nici comandirul Ardealului, nici baronul Brukenthal nu au putut face ceva. Trebuia mers numaidecat la Viena.

-Nu gasesc altul mai cu cale decat pe mine insumi, raspunse Ienachita.

-Bine, dar asa ar putea sa zica orice boier…

 

Odata ajunsi in capitala habsburgilor, Ienachita ceru audienta la premier, pe care il ruga sa intervina la conducatorii Transilvaniei pentru a se repatria beizadelele, ceea ce s-a si facut deindata. A doua zi, 18 a-ntaia 1782, Vacarescu primi insa cu stafeta  de la Bucuresti doua stiri de ultima ora: mai intai, ca s-au mazilit domnul Tarii Romanesti la cererea sa,  ca nu cumva sa fie banuit de intelegere oculta cu austriecii.  Si al doilea, ca Divanul tarii si boierii din Bucuresti, in frunte cu mitropolitul, l-au nominalizat  pe Ienachita caimacam, adica principe interimar pana la alegerea unui nou domn.

 

Anuntand imediat pe cancelar de neasteptata intorsatura a evenimentelor, Vacarescu a obtinut pentru ziua urmatoare audienta la imparat, iar seara zilei a incheiat-o apoteotic la balul consulului Spaniei, unde erau toti cei mari ai Beciului [Vienei], pana si arhiducele Maximilian, fratele imparatului. A doua zi, Ienachita Vacarescu a fost primit de Iosif al II-lea, cu care a avut o lunga discutie, de care imparatul a fost  foarte incantat, afirmand in final:

-Bravo, dumneata imi graiesti cu duh si cu dreptate!

Intors in tara, Ienachita Vacarescu a preluat caimacamia, pe care a detinut-o pana la venirea noului domn, Nicolae Caragea, cu fata caruia (Elena Caragea) s-a si casatorit. A ramas in functii inalte in Guvern pana la urcarea pe tronul Tarii a urmatorului domn, Nicolae Mavrogheni, pe care Ienachita il numea “pozna a firii”.

 

Nesuferindu-l pe noul domn, a demisionat din politica si s-a apucat de scris, scriind printre altele Istoria preaputernicilor imparati otomani, din care sunt preluate intamplarile de mai sus, si Bagari de seama asupra oranduielilor gramaticii,  unde se afla si cunoscutele versuri

 

Urmasilor mei Vacaresti

Las voua mostenire

Cresterea limbii romanesti

Si-a patriei cinstire.

Post tema
postat in categoria istorice





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1869