Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


15Apr2013 postat in: colaborari
Untitled

POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA

 

Trăiești cu certitudinea că ești nemuritor.

Uneori, nemurirea îți spune că mori.

Atunci privești în urmă, și cauți clipele în care ai fost fericit.

Inevitabil, îți vine în minte momentul  în care ai sărutat prima dată, o fată.

 

A fost odată un om care și-a adus aminte că nu putea să sărute fata de care s-a îndrăgostit la 16 ani. Se tot întâlneau, ba la o repetițe, ba la teatru, ba într-un parc, ba pe un bloc, ba la un ceai, tot vorbeau, dansau, dar știau amândoi că lipsește ceva.   Până când ea i-a spus: cred că este momentul să ne despărțim.  Și atunci el ar fi strigat atât de tare, încât lumea întreagă s-ar fi năruit înăuntrul lui. Dar în locul strigătului, a închis ochii, și de pe buze i-au ieșit cuvintele “sărută-mă!”. Fata a venit lângă el,  și gurile lor s-au apropiat atât de repede, încât dinții li s-au lovit, dar el nu a mai avut timp să se mire, pentru că blocul a dispărut, cerul a dispărut, lumea a dispărut, și s-a trezit abia după 36 de ani.

                Când a deschis ochii, el era căsătorit, avea doi băieți , și fata era căsătorită, și avea două fete.   “Ce mai faci?” A întrebat-o, în gând. “…Imaginează-ți o zi astfel:  41 de dosare,  1000 de pagini cel puțin, specializare nouă, coduri noi, provocări noi. Totul contracronometru, iar ziua nu are decât 24 de ore, nopți nedormite, plus o viroză rebelă. Cam atât. Nu îmi mai simt palmele. Eu m-am rotit de 52 de ori până acum în jurul soarelui. Tu, nu? Am cam  amețit, dar colegele mele mai tinere sunt și mai amețite. Spunând  asta, nu sunt deloc arogantă, ci doar conștientă de responsabilitățile pe care le am, și de faptul că  trebuie să îmi păstrez capul  limpede…” i-a răspuns ea.

                În loc de răspuns, el i-a scris poezii. Tot în gând.  

                Lucra și, din când în când, îi scria. Se gândea cât de mult trebuie să citești, și să judeci, ca să împarți dreptatea pe lume. Ia să fac și eu ceva ca să o ajut, și-a spus omul. A cumpărat  Ne vorbește părintele Cleopa, volumul 7, și l-a dus la penitenciarul de maximă siguranță din oraș. Pentru deținuți. Apoi, din când în când, mai lua un volum vorbit de părintele Cleopa Ilie, și îl ducea, șontâc, șontâc, la penitenciar. Nimeni nu poate face din lumea pe care trăim o lume mai bună. Nici măcar Dumnezeu. Dar cineva poate: un cuvânt bun.Cât timp am irosit până acum, se gândea omul. Cât costă un  volum din Ne vorbește părintele Cleopa? 4 pâini. Cât costă un kilogram de mere? 2 pâini. Cât costă 1 pachet de ceai? 2 pâini. Cât costă 1 kilogram de cartofi? 1 pâine. Cât costă 3 suluri de hârtie igienică? 1 pâine. Cât costă un litru de benzină? 4 pâini. Cât costă cel mai ieftin bilet la jocul de noroc 6 din 49?  3 pâini.

                Fiecare preț, cu dreptatea lui, a gândit omul. Și o carte al unui  Ion Creanga al raiului acestei lumi  valorează întocmai 2 kilograme de mere, sau 2 pachete de ceai, sau 4 kilograme de cartofi, sau 12 suluri de hârtie igienică, sau un litru de benzină, sau un bilet la 6 din 49 plus o pâine. 

Cât e de scump  pentru posibilitățile unui om de pe pământ. Iar  dacă volumul nu este nici citit, nici cumpănit, nici prețuit, nici păstrat spre luare aminte și recitire  când ale vieții te fură,  pe cât de scump este, pe atât este de neputincios, și el, în fața puterii unui singur om.

Și omul a închis ochii. Când i-a deschis, era cu 36 de ani în urmă, pe  bloc. În întuneric, vedea ochii de sidef ai fetei, sclipind de fericire. Și el ar fi trebuit să știe, încă de atunci, tot ce vorbea de o viață, părintele Cleopa Ilie. Dar nu citise. Dacă ar fi citit, ar fi știut cum să facă, după puterile lui, lumea, rai.

Nu e nici acum prea târziu, își spunea omul. Și la câteva zeci  de mii de pagini și sute de dosare, noi specializări, noi coduri, și noi provocări asumate de  fata de odinioară,  el mai cumpăra câte o carte din Ne vorbește părintele Cleopa Ilie. Și o ducea la penitenciar.

Veșnicia este lungă, gândea el. Până la urmă, învățăm toți cum s-o facem Rai…

 

8 aprilie 2013

 

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:641