Istoria minunatei zugraviri a icoanei Maicii Domnului "Prodromița" – partea a șasea

Partea a cincea aici.

De acolo au venit Părinții cu Sfânta Icoană la Galați și au pus-o în Biserica Sfinților Împărați. La această bi­serică, un zugrav lucra meșteșugul său și, văzând el îmbul­zeala poporului care se închina și admira Sfânta Icoană, i s-a părut ceva străin și a început a-i ocări pe oameni, facându-i înșelați și proști, care nu cunosc nimic. „Au doară nu credeți voi basmelor călugărești! Nu vă amăgiți, că greșiți; un bun pictor poate să zugrăvească o icoană mult mai fru­moasă ca aceasta" - și altele mai multe zicea.

Acestea bârfind, însuși se uita cu obrăznicie la fața Sfintei Icoane, ocărând poporul în gura mare. Și iată că, deodată, Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea feței sale atât l-a îngrozit, încât s-a înfricoșat cu totul, și apoi el sin­gur s-a făcut propovăduitor poporului, zicându-le să creadă că într-adevăr Sfânta Icoană cu minune dumnezeiască este zugrăvită, că face semne mai presus de fire și este fă­cătoare de minuni.

După plecarea Sfintei Icoane din Iași, în urmă a ur­mat o preaslăvită minune, de mare mirare în acel ținut.

Un evreu cu soția și copiii ținea un han la drum; acel evreu, ducându-se după negoțul său, a lăsat în han pe soția sa cu copiii și o slugă. S-a întâmplat însă și a murit evreul acolo unde s-a dus, și un alt prieten al lui, aseme­nea evreu, îngropându-l, a luat marfa și banii rămași, aducându-le evreicei, soției mortului, spunându-i de întâm­plarea morții bărbatului ei. Iară după ce s-a dus acel evreu străin, vrăjmașul a pus în mintea slugii ca să omoare pe evreică și, luându-i averea, să se ducă de acolo. Deci pân­dind o noapte când evreica era singură numai cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea și a început a o amenința că o va omorî de nu-i va da banii pe care-i are; ea, văzând pri­mejdia, și după toate rugămințile nefolosind nimica, a scos tot ce avea și i-a dat, numai să-și scape viața. Luând sluga aceea banii și lucrurile date, a intrat în altă grijă, socotind că evreica are să spună oricui va veni în han, și va fi vă­dit.

Deci, ca să fie fară de grijă, a socotit în gândul său să o spânzure; și, gătind acela spânzurătoarea, evreica se ruga către dânsul ca să o lase cu viață; el însă își căuta de planul său. Între acestea și-a adus aminte evreica de această Sfân­tă Icoană și de minunile ei, precum auzise de pe la tre­cători, fiindcă străbătuse această veste pretutindeni, și la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o creștină, zicând: „Maica Domnului, dacă Chipul Tău cu adevărat s-a zugrăvit cu dumnezeiască minune, precum am auzit, și tu ești adevărată Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de această primejdie, și atunci voi crede și mă voi boteza cu toată casa mea!".