Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


03May2012 postat in: colaborari
Untitled

PUNGĂ DE PUFULEȚI, CU PĂTRUNJEL
 
O secundă de nefericire durează milenii, o viață de fericire trece neobservată.

Când vi se deschide o ușă în viață, nu uitați să o lăsați deschisă după dumneavoastră…

Dacă nu puteți răspunde cuiva cu bine, răspundeți măcar cu binețe…

Avea bunicul o vorbă: “Se aruncă ca un leu, și cade ca o javră”. Înainte de a vă arunca, gândiți-vă cum-se-cade…
Unii oameni își propun să risipească. Alții, să economisească. Ce este important pentru toți, este să aibă din ce…

Paradox: “Nula die, sine linea” – spunea latinul. Adică, să nu treacă o zi, măcar, fără să tragi o linie (să realizezi ceva, cât de mărunt ). Din acest punct de vedere, zilele negre sunt atât de bune în comparație cu cele albe…

În intuneric, chiar dacă se întâmplă minuni, nu le poți vedea. Paradoxal este să nu le vezi nici în plină lumină.

La 7 ani, am călătorit cu părinții în Cehoslovacia. Într-un oraș, într-o vitrină, am zărit o bijuterie de  trenuleț electric. Nu era prea scump, dar nici prea ieftin, pentru puținii bani ai părinților mei. I-am rugat atât de mult să mi-l cumpere, dar ei mi-au explicat că ar plăti pe el un sfert din coroanele noastre. În locul trenulețului, m-au convins să îmi cumpere o mașinuță ieftină de plastic. Cu inima frântă, am acceptat. Toată copilăria am trăit cu dorința de a avea un trenuleț electric, care nu a venit. La 17 ani, am primit cadou de la părinți, un trenuleț electric.  Am mimat bucuria, cu sentimentul că momentul ei fusese ratat cu 10 ani în urmă. Nu amânați momentul de a face un dar: Bucuria unui dar nefăcut la timpul potrivit, îmbătrânește și ea.

Eu nu am obiectele mele; ele mă au pe mine.

Sunt momente în care vreau totul, momente în care nu vreau nimic, și momente în care sunt – pur și simplu – mulțumit și fericit de ce am făcut în viață.

Aș fi putut să fac mai mult, dar ar fi însemnat să fiu mai puțin.

Am avut un prieten care m-a pus întotdeauna în valoare. Asta era profesia lui. Să pună în lumină, luminile. A murit în miezul vieții. Am ajuns la Biserică. Am mers la el, și l-am sărutat pe vânăta tâmplă dreaptă. Murise de congestie cerebrală. Credeam că sunt puternic. Mă înșelam. Am simțit-o atât de puternică pe soția lui, atunci când ne-am strâns mâinile. Nu am  mers la cimitir. În aglomeratia de vehicule de afară, m-am mai intersectat odată cu cealaltă tâmplă a lui. Eu, în mașină, la volan, el, în sicriul deschis, din mașina mortuară. Am stat, blocați, în ambuteiaj, tâmplă lângă tâmplă. Până când ne-am despărțit, eu grăbit, spre moarte - el, încremenit,  spre viața viitoare. 

 3 mai 2012

 

Jianu Liviu





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:703