Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


13Nov2009
Sfantul Ioan Gura de Aur

Ma intreb de ce omul nu constientizeaza pacatul (adica boala sufletului) cu aceeasi  acuitate ca si boala trupului. Daca ar fi asa, probabil ca la usa duhovnicilor ar fi aceeasi aglomeratie ca si  la cabinetele medicilor de familie. Pentru ca pacatul se pare ca nu doare pe loc, ca atunci cand te frigi la deget, ci un pic mai tarziu…

 

Sfantul Ioan Gura de Aur

 

Despre cainta

 

 

De unde deci, de unde voi începe cuvântul? Ce temelie voi pune cuvintelor mele?

Negreşit, nu altă temelie decât cuvintele lui Hristos, prin care nefericeşte pe cei ce râd şi aşază în rândul feri­ciţilor pe cei ce plâng, spunând astfel: "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia"  şi: "Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că vă veţi tângui şi veţi plânge".

Şi pe foarte bună-dreptate. Tânguire cu adevărat, tân­guire şi lacrimi este tot timpul de acum. Cumplită suferinţă a cuprins întreaga omenire. Cumplite păcate stăpânesc pe toti oamenii. Dacă ar vrea cineva să le cerceteze cu deamănuntul - dacă într-adevăr ar fî cu putinţă să le cerceteze cu deamănuntul nu va înceta să plângă şi să se tânguiască. Toate s-au întors cu susul în jos, toate s-au amestecat, nicăieri nu-i urmă de virtute. Şi ce-i mai groaznic e că nici noi nu ne mai dăm seama de păcatele ce ne stăpânesc şi nici nu ne ducem la alţii ca să le arătăm. Ne asemănăm cu un  om pe dinafară plin de sănătate, dar mistuit pe dinauntru de o puternică boală. Din pricina nesimţirii în care am ajuns, nu ne mai deosebim întru nimic de nebunii care spun şi săvârşesc fără frică fapte pline de primejdie şi de ruşine. Nu le este ruşine deloc de faptele şi cuvintele lor, ba, dimpotrivă, se mai şi laudă cu ele. Se cred mai sanătoşi decât cei cu adevărat sănătoşi. Aşa suntem şi noi. Ne purtăm cum se poartă oamenii bolnavi, dar nici măcar nu simţim că suntem bolnavi. Când trupul ne este chinuit cu o boală mică de tot, chemăm îndată doctori, cheltuim bani, luăm doctorii amare, suportăm operaţii şi nu ne oprim să facem tot ce putem până nu izgonim boala din trupul nostru. Când însă sufletul nostru ne este pişcat în fiecare zi de păcat, când ne este sfâşiat de patimile trupului, când ne este ars, când ne este aruncat în prăpastie şi este pe cale de a se pierde cu orice chip, nu spunem nici el mai mic cuvânt.

 

Care este pricina? Pricina e aceea că boala ne-a cuprins pe toti. După cum atunci când suntem bolnavi trupeşte şi nu este nimeni care să ştie să ne vindece, nu este nici o oprelişte ca boala să ne doboare pe toti, căci nu este nimeni care să-i stăvilească furia, tot astfel e şi cu boala sufletelor noastre. Pentru că nu este nimeni deplin sănătos în cre­dinţă, pentru că suntem cu toţii bolnavi, unii mai greu, alţii mai puţin greu, de aceea nu este nimeni în stare să vină în ajutorul nostru, al bolnavilor. Dacă ar veni la noi un om din altă parte, un om care ar cunoaşte bine şi poruncile lui Hristos, dar şi viata noastră amestecată, nu ştiu dacă nu-şi va închipui că nu există alti duşmani mai mari ai lui Hristos decât noi. Intr-adevăr, aşa ne ducem viata, ca şi cum ne-am da toată silinţa să mergem împotriva poruncilor lui Hristos.

 

Şi ca să nu crezi că exagerez când vorbesc aşa, voi încerca să dovedesc spusele mele. Nu altfel, ci chiar prin poruncile lui Hristos. Ce spune Hristos?


"S-a spus celor de demult: "Să nu ucizi". Iar Eu vă zic vouă: Tot cel ce se mânie pe fratele său în deşert, vinovat va fi judecăţii. Cel care va zice fratelui său "netrebnicule", vinovat va fi sinedriului. Iar cine va zice: "nebunule", vino­vat va fi de gheena focului".

Acestea le spune Hristos. Noi însă călcăm legea aceasta mai mult decât cei care nu cred în Hristos, căci în fiecare zi umplem de nenumărate ocări pe fraţii noştri. Şi ce este mai de râs e aceea că ne ferim să rostim cuvântul: nebu­nule, dar de cele mai multe ori aruncăm în obrazul fraţilor noştri ocări mai grele decât aceasta, ca şi cum numai cuvântul "nebun" ar atrage după dânsul osânda gheenei.

Voia lui Hristos nu a fost asta! El a dat această pe­deapsă pentru a pedepsi în general pe orice hulitor. Că lucrurile stau aşa se vede din cuvintele lui Pavel, care spune: "Nu vă înşelaţi: nici desfrânaţii, nici slujitorii ido­lilor, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici hulitorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu".

Dacă cel care spune fratelui său: "Nebunule" este vred­nic de cea mai grea pedeapsă, cât de mult foc al gheenei va aduna pe capul lui cel care huleşte pe fratele său numindu-l răufăcător, pizmăret, om fără conştiinţă, râvnitor de slavă deşartă şi mai ştiu eu cum? Ocările: "nebunule" şi "netrebnicule" sunt cu mult mai uşoare decât cele amintite. Din pricina aceasta Hristos, lăsându-le la o parte pe toate celelalte mai grozave, le-a amintit numai pe acestea, pen­tru ca să cunoşti că dacă o ocară mai uşoară aduce iadul peste cel ce-o rosteşte, cu mult mai mult îi vor aduce ocă­rile mai mari, ocările mai greu de suferit.

Dacă unii socotesc aceste cuvinte ale lui Hristos o exa­gerare (şi eu cunosc pe unii care au o astfel de părere gre­şită, cunosc pe unii care socotesc că ameninţarea cu iadul s-a spus numai ca să înfricoşeze pe oameni), atunci ur­mează că nu sunt osândiţi cu numele iadului nici adulterii, nici sodomiţii, nici muieraticii, nici închinătorii la idoli. Dacă i-a ameninţat pe hulitori numai că să-i înfricoşeze, atunci negreşit a făcut acelaşi lucru şi cu ceilalţi, căci pe toti  i-a ameninţat cu pierderea împărăţiei cerurilor, o dată ce i-a înşirat pe toti la un loc.






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: