17Aug2010
Silogismele
trădării
Săptămâna
trecută am avut așa, o ușurare,
când am observat că îmi expiră luna viitoare cartea de identitate și trebuie să
o preschimb. Asta înseamnă că voi primi tot una clasică, pasivă, fără cip. Și ca
bucuria să-mi fie deplină, iată că uitându-mă în permisul de conducere, văd că
el expiră de-abia în 2017, ceea ce nu știm dacă mai apucăm. Pașaport nu-mi
trebuie, că nu vreau să merg in afara Europei.
Nu același
lucru poate însă să-l spună amicul meu Georgică, stabilit ca flotant în Maroc dinainte de 2000, cu nevasta și
doi copii. Ieri m-am întâlnit cu el în piață. Și-a luat pașaportul biometric. Nici o problemă de conștiință nu-i
umbrește însă fruntea. Când a plecat acolo, ca să mănânce dulcea pâine a exilului ca
profesor detașat și bine plătit de tehnologia vinului, mărturisesc că l-am
invidiat, așa, puțin. Și încă îl
mai invidiez. Pentru că eu am îngropat toți talanții și am ajuns bun de nimic,
și nimeni nu îmi cere serviciile nici măcar aici la țară, dară-mi-te peste mări
și țări, în Maroc. Cu atât mă mai mângâi: eu nu am luat cipul, pe când el…-Te-au
pus să te lepezi de Hristos când ai luat pașaportul? L-am
întrebat.
- Eu nu știu nimic de treaba asta. Dacă o fi ceva necurat în el, eu nu
știu.
Tot ieri m-am
întâlnit, și tot în piață, cu un alt prieten vechi, fratele C… Pe acesta nu-l
mai văzusem de câțiva ani, pâna
acum câteva zile, când primesc un email de la el. S-a călugărit de doi ani, a
intrat în obștea de
-Frate C, ce bine că te-am întâlnit. Ce e cu tulburarea asta care s-a
făcut pe internet, cu afișele
lipite și înlăturate, cu clipurile postate și șterse, cu comunicatele și
dezmințirile? În ce constă, concret, păcatul și lepădarea actelor cu cip? De ce
s-au lăsat pe planul doi îndemnurile la pocăință și la cultivarea virtuților
duhovnicești și se seamănă în schimb în popor panică și îndemnuri la nesupunere civica
și mai rău, la dezbinarea familiei? De ce unii se arată mai interesați de vremurile viitoare și de proorocii decât
de păcatele proprii, care sunt făcute în vremurile
dinainte?
Și multe alte
întrebări i-am pus prietenului, poate cam prea repede și pe nerăsuflate, căci
acesta nu a răspuns mai nimic, ci se mulțumea să zâmbească cu capul plecat.
Într-un târziu
(mergeam fără țintă pe străzi) îmi zice, aparent fără nici o legătură cu
subiectul discuției:
-Știi
ce m-am gândit? Ce-ar fi să mergem, fiindcă tot ești cu mașina,
La casa de
marcat însa a fost un mic incident: fratele C. luase de acasă mai multe feluri de
bonuri de masă, printre care erau unele neacceptate de magazin, și se punea
problema să se renunțe la unele produse: alune, stafide și alte uscături de
post. Scot iute cardul de salariu,
care știam că este cam “pe jantă”, și mă folosesc de ultimii bănuți din el, vreo
6-7 lei, ca să salvez o punguță cu semințe decojite de floare. Mă uit la cardul
VISA: frate C., o fi având cip și cod de bare? Ce e cu inserția asta argintată?
Cine știe ce blestemății or fi în el, și eu nu știu?
-Dacă e ceva și e ascuns, zice fratele, nu ai nici o vină. Numai
lepădarea care se face cu bunăștiință contează.
Așa știam și
eu. Găsesc deci foarte oportun acest gând și introduc cu inimă ușoară codul PIN
Compromisuri
mai mici, compromisuri mai mari. Toți facem în minte calcule, silogisme ale
trădării. N-am fost necredincios în cele mărunte, deci nici în cele înalte nu
voi fi necredincios. N-am strecurat țânțarul deci nu voi înghiți cămila. Dar eu nu-L cunosc pe Omul Acesta. Plasa
care s-a aruncat asupra noastră ne-a cuprins pe toți, monahi și mireni fără
deosebire, cum era
și firesc.
…Sau nu? Să fie
printre noi vreunul străluminat și negreșelnic?
Eu nu-l cunosc
pe omul acesta…
postat in categoria articole la tema Cipuri
.4
.1
Mon, 13 Sep 2010 10:18:11 Mihai: (Pun aici comentariul postat pe blogul pustniculdigital.info, unde era citat articolul de aici) " Dacă e ceva și e ascuns, zice fratele, nu ai nici o vină. Numai lepădarea care se face cu bunăștiință contează." Sa zicem ca ar fi asa, cu toate ca nici cel ce a luat din nestiinta ar avea ceva vinovatie. Pentru ca daca cineva ar lua un document cu cip, chiar fara stiinta, ar putea sa fie vinovat ori ca nu s-a informat (desi avea la dispozitie surse de informare, si poate avea si timp, pe care poate ca l-a cheltuit cu alte activitati mai desarte), iar la un nivel mai adanc nestiinta aceea a provine tot din nevrednicia omului (imi cer iertare ca judec. Pentru ca nu a lucrat mantuirea astfel incat sa aibe o asemenea apropiere de Dumnezeu incat sa simta ca nu e bun ce urmeaza sa faca. De fapt, eu zic ca si cei care nu au ajuns la o apropiere mai mare de Dumnezeu, si aceia simt ca nu sunt bune acestea, numai ca poate sa amagesc in cugetul lor, si isi mangaie constiintele, mestesugind, cu mintea lor, argumente mincinoase, prin care sa se mangaie in cugetul lor, si sa-si adoama constiinta. Parintii nostri mari au spus toti (mi se pare) ca nu trebuie sa le luam. Sa zicem deci, pentru un moment, ca nu ar avea omul acela vinovatie. Insa de indata ce a aflat, trebuie sa le lepede. Oamenii care au familii sunt luptati probabil de grija pentru cei ai lor. Dar unde este increderea noastra in Dumnezeu ? ”Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.” (Psalmi 26, 16). Mi se pare ca undeva in Sfanta Scriptura scrie (nu gasesc sursa) cam asa: Chiar daca tatal tau si mama ta te va parasi, Eu nu te voi parasi (adica chiar de ar fi cineva un om respingator, sau rau, sau cu alte probleme, intr-un asemenea grad incat, prin absurd, chiar mama lui l-ar parasi - cu toate ca mama si in acest caz ar comite un pacat, orice motive ar invoca pentru gestul sau - totusi Dumnezeu nu l-ar parasi). Deci Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne iubesc parintii nostri. Ba chiar Duhul Sfant a spus prin parintele Arsenie Boca: Dumnezeu iubeste pe cel mai mare pacatos mai mult decat iubeste cel mai mare sfant pe Dumnezeu.
Mon, 13 Sep 2010 10:31:01 Mihai: O corectie, mai sus: ”cu toate ca nici cel ce a luat din nestiinta ar avea ceva vinovatie”, trebuie sa se citeasca ”si” in loc de ”nici”. Dumnezeu nu ne va parasi, numai sa pazim poruncile Lui, care astazi includ si a nu primi aceste documente. Sa nu zica nimeni ca ”nu gasesc aceasta porunca in Sfanta Scriptura”. Pentru ca si aceasta se regaseste, sub o forma sau alta, sigur se regaseste la Cartea Apocalipsei (ideea este de a nu face concesii in materie de credinta, daca Parintii nostri ne spun ca acestea apartin sistemului antihristic si ca nu sunt bune, si ca prin ele cumva ne inregimentam in sistemul creat de Diavol si de slujitorii lui, atunci nu trebuie sa le luam).
Mon, 13 Sep 2010 11:58:58 admin: De acord, dar vezi, frate, ca mantuirea nu cred ca e conditionata pe undeva de posedarea unor calitati intelectuale peste o anumita stacheta - sa zicem, grad de informare. Ce ne facem altfel cu saracii cu duhul? deci trebuie sa credem ca de ei are grija Dumnezeu singur, cum ai spus. Pentru majoritatea crediciosilor, singura informare ramane insa predica de la amvon - si aceea ar trebui sa fie si suficienta, caci daca se rezuma la ea, au si urechile pazite de rataciri. Trebuie sa reflectam deci mai mult la increderea pe care o acordam preotului si duhovnicului. In rest, de acord cu fratia ta.
Comentati acest articol
