
Steaua de la Rasarit
Despre Steaua de
Isaia
Pustnicul
Dacă vorbiţi între voi cuvinte din
Scriptură, cel ce ştie şi înţelege, să nu-şi arate pe faţă fratelui cunoştinţa
sa, ca să-l odihnească cu bucurie. Tâlcul acestui lucru este smerenia înaintea
fratelui tău.
Cel ce cugetă la înfricoşatul scaun
de Judecată, la care trebuie să se înfăţişeze, se străduieşte ca să nu
rămână cu gura închisă, fără cuvânt de apărare, în acel ceas
înfricoşat.
Nu căuta să afli lucrurile acestei
lumi, ca să nu te asemeni latrinelor, unde fiecare deşartă ceea ce are în
pântece şi de unde se răspândeşte mare putoare. Ci fii, cu curăţia, un altar al
lui Dumnezeu, pe care preotul cel lăuntric să aducă tămâie fără întrerupere,
dimineaţa şi seara, încât altarul să nu fie niciodată fără tămâie. Cere lui
Dumnezeu să-ţi dăruiască simplitate şi tărie, şi să te scape de tot ce este
împotriva acestora, adică de viclenie, iscodire drăcească, curiozitate,
iubire de sine şi de răutatea inimii; căci cei ce le fac pe acestea îşi pierd
toate ostenelile. Iar omul care se teme de Dumnezeu şi ascultă de
conştiinţa sa, Dumnezeu îl învaţă pe el tainic, cu mult mai mulţ decât am zis.
Dar dacă omul nu-i stăpân pe sine, casa lui se află în voia soartei şi intră
cine vrea, inima sa nu ascultă de dânsul, ci de vrăjmaşul
său.
Dacă trebuie să mergi să faci un
lucru oarecare, să nu nesocoteşti pe fratele tău, mergând singur, şi lăsându-l
pe el să sufere în conştiinţa sa în chilie, ci zi-i cu dragoste: „Vrei să
mergem împreună?", şi dacă vezi că-i ocupat în acel moment, sau nu se simte
bine, nu te grăbi, zicând: „Acum trebuie să merg", ci zăboveşte puţin
întorcându-te la chilie, cu dragoste compătimitoare. Fereşte-te să te
împotriveşti fratelui cu ceva, ca să nu-l mâhneşti.
Dacă cineva
locuieşte cu tatăl sau cu fratele său, să nu se poarte niciodată ca un străin,
ci să ţină seama de cel cu care locuieşte. Iată pacea şi
ascultarea.
Dacă locuieşti cu tatăl sau cu
fratele tău, să nu ai vreo prietenie ascunsă cu cineva sau să scrii scrisoare în
ascuns ca să nu ştie fraţii care sunt cu tine, căci aceasta ar fi pieirea ta şi
a lor.
Dacă locuieşti cu cineva mai mare
decât tine, să nu faci vreo faptă de milostenie faţă de vreun sărac, fără să-l
întrebi pe el mai întâi; pe ascuns să nu o faci.
Dacă
întrebi în legătură cu gândurile tale, nu întreba după ce te-ai desăvârşit,
ci spune ceea ce te luptă în prezent: fie că e vorba să-ţi schimbi locul, fie să
înveţi a face vreun lucru sau a-l schimba, fie să locuieşti cu cineva sau
să-l părăseşti. Intreabă cu libertate, înainte de a o
face.
Dacă întrebi despre bolile, despre
patimile sufleteşti sau trupeşti care te stăpânesc, nu întreba despre ele
ca şi cum nu le-ai avea, ci întreabă despre rana ta, zicând: „Am fost
rănit", ca să-ţi fie îngrijită rana.
Dacă
vorbeşti despre gândurile tale, nu fi făţarnic, şi nu spune una în loc de alta,
sau ca şi cum s-ar fi întâmplat
altuia,
ci spune adevărul şi fii gata să faci tot ceea ce ţi se va zice, căci altfel te
batjocoreşti pe tine şi pe bătrânii pe care îi întrebi.