
Stimati telespectatori, va anuntam sfarsitul lumii
„Din
pacate, unitatea de invatamant (sau unitatea militara, sau unitatea
administrativ-teritoriala, dupa caz) nu avea psiholog”. Asa se incheie zilnic
stirile prin care se anunta sfarsitul lumii.
Dupa
mine, sfarsitul lumii nu e anuntat, nu e grabit de codurile de bare sau de cipuri, nici
de inversarea axei pamantului si nici de calendarul mayas, ci de vinovatia noastra a tuturor. Lumea piere in fiecare zi cu fiecare
suflet nevinovat de copil smuls de catre propria lui mama, cu fiecare mama ucisa
de fiul ei, cu fiecare sinucidere, cu fiecare batran parasit si gasit mort in
garsoniera dupa trei saptamani de catre vecini. Lumea piere in fiecare zi cu
fiecare rautate a noastra, cu fiecare vorba rea, insulta, minciuna, ori
nepasare.
Ati
vazut cum arata luminile unui oras noaptea, din avion? Toate luminile acelea de
pe strazi, casele si blocurile cu
ferestre luminate. Cum se desfac
bulevardele ca un eventai, spre toate punctele cardinale. Si deodata, o
suprasarcina arde siguranta intr-un
cartier: un cartier intreg se scufunda
in intuneric, cat ai clipi. Nimic nu prevesteste scurtcircuitul: luminile
se sting instantaneu in tot cvartalul. Consumul energetic al orasului intreg a
contribuit insa la arderea acelei sigurante. Caderea ei a mai usurat un timp consumul
colectivitatii.
Pe
strada noastra inca mai sunt becurile aprinse.
Parintele Teofil
Paraian
Am
spus şi cu alt prilej că, dacă aş putea hotărî cu cine să mă întâlnesc dintre
sfinţi, aş alege trei, şi anume: pe Sfântul Iosif din Arimateea, pe Sfântul
Evanghelist Luca şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Bineînţeles că mi-ar plăcea să
mă întâlnesc cu orice sfânt, dar dacă aş avea această posibilitate, aş vrea să
mă întâlnesc cu cei trei pe care i-am pomenit.
De
ce aş vrea să-l văd pe Sfântul Iosif din Arimateea? Pentru că el L-a cinstit pe
Domnul Hristos când oamenii L-au defăimat, când L-au osândit, bătut, răstignit,
când a murit pe cruce. El a făcut ceea ce n-au făcut alţii: a primit permisiune
de
Nu
poţi să nu te uimeşti de bunăvoinţa lui, deoarece el nu ştia despre Hristos
decât că este un om deosebit, un om al lui Dumnezeu care a făcut mult bine. Nu
ştia că este vorba de Fiul lui Dumnezeu făcut om. Cu toate acestea, a făcut ceea
ce n-au făcut alţii, L-a îngropat cu cinste. De aceea, eu vreau să-i mulţumesc
pentru dragostea pe care a arătat-o faţă de Domnul Hristos, pentru cinstirea pe
care I-a arătat-o Domnului Hristos.