Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


24Nov2011 postat in: colaborari
Untitled TAXATOAREA

Imi aduc aminte ca in copilaria mea, nu existau nici case de bilete pentru mijloacele de transport in comun, nici compostoare, nici controlori. In partea din spate a fiecarui autobuz, se afla un spatiu mic,  cu o tejghea rabatabila, in care lucra taxatoarea. Ea avea grija ca fiecare  pasager sa isi cumpere biletul de calatorie. Ea primea maruntisul, elibera biletele, si dadea pasagerilor, restul. Tot ea indemna calatorii sa urce de pe scari, cand mijlocul de transport era prea aglomerat. Prezenta pitoreasca, tot ea oferea pasagerilor straini de ruta, detalii referitoare la locul in care trebuie sa coboare, sau la mijloacele de transport pe care trebuie sa le schimbe, pentru a ajunge la destinatia dorita. Daca existau dubii ca vreun calator nu si-a luat bilet, taxatoarea ridica tejgheaua rabatabila, se ridica de pe scaunul ei de munca, si devenea controlor de bilete.

La un moment dat, fara somatie, taxatoarea a disparut din mijloacele de transport. Scaunul  ei in arhitectura autobuzelor, troleibuzelor, si tramvaielor, de asemenea. Progresul a hotarat ca se calatoreste mult mai bine, mai ieftin, mai repede, daca se introduc in oras aparate de eliberat bilete, (sau acestea sunt eliberate chiar de catre sofer),  daca biletele sunt compostate chiar de calator, si daca exista in locul taxatoarei-controlor pe un mijloc de transport, mai multi controlori, pe mai multe vehicule, si rute.
Au disparut, dupa acelasi algoritm al progresului, casierii din banci, dactilografele din birourile stradale de copiat acte, acarii din punctele de trecere a cailor ferate cu bariere automate, usierii hotelurilor, hamalii garilor, lustragiii de pe strazi, vanzatoarele de seminte din fata cinematografelor, bobinatorii, reparatorii de umbrele, de masini de scris, de  masini de cusut, depanatorii de televizoare si aparate radio cu lampi, sau cu tranzistori,  remaiorii, cei care stopeaza materiale de imbracaminte, si cate si mai cate meserii de pe urma carora oameni cuminti, si rabdatori, isi intretineau familiile.

In locul lor au aparut aparate. Tot mai mici, mai eficiente, mai inteligente, mai evaluate, mai perfecte,  mai mici consumatoare de tot, si de toate. In timp ce oamenii modesti, cuminti, rabdatori, au devenit atat de Inutili, atat de mari consumatori, incat nici nu mai merita sa primeasca nimic altceva de la o societate de aparate, de la o societate de automate, decat… democratie, adica dreptul de a primi, eventual,  un carnat la un numar de ani, si libertate – adica dreptul de a nu avea pe lume decat libertate.
Acum cateva zile, am intalnit la posta, langa o usa, un cersetor. Langa el, sacosele lui in care isi inghesuia zilele: pungi goale, de plastic. La aparitia fiecarui om care avea ceva de rezolvat la ghisee, cersetorul deschidea amabil usa de intrare, ca un usier  impecabil. I-am multumit, si i-am dat un ziar din acea zi. S-a luminat la fata, si s-a  inclinat, plin de bucurie.
 Pentru o clipa, am visat ca lumea tuturor automatelor  perfecte,  si a vitezei,  a apus pentru totdeauna, si toate meseriile disparute au revenit pe pamant, odata cu oamenii lor imperfecti,  rabdatori, modesti, si cuminti.  


23 noiembrie 2011
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian




Parohia Petresti


Thu, 24 Nov 2011 17:24:54 fane : si uite asa dispar si sentimentele omenesti , " fluxurile sanguine " sunt inlocuite cu raceala tablei masinariei si noi ... suntem doar solitari in orase superaglomerate . Mai avem putin si vom putea rivaliza cu robotii din acest punct de vedere : reci , impasibili , impenetrabili , ursuzi . Cersetorii ne pot da lectii de omenie oricand dar cati mai privesc un cersetor asa cum ai facut-o tu ?! Doamne , ajuta-ne !

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1234