Blogul lui Florin Giurcă


16Jul2010




Untitled

Teologia Capului Bunei Sperante

 

Mi-au plăcut întotdeauna curiozitățile și extremele geografice. Cel mai nordic punct din Europa, cel mai înalt munte din Africa, cel mai lung fluviu, cel mai lat, cel mai adânc… Le citeam avid în almanah… urile de sfârșit de an ale revistelor, sau în calendarele  cu foi detașabile, agățate într-un cui în perete la bucătărie, deasupra buteliei de aragaz. Spre deosebire de recordurile pe care le bateau oamenii în cele mai năstrușnice și inutile domenii, doar ca să apară în  Cartea Recordurilor, recordurile geografice rămaneau mereu cu semnificația permanenței și definitivului. Pâna aici s-a putut merge pâna azi, și tot până aici se va putea merge și de acum înainte, părea să spună Capul Bunei Speranțe. Nici un pas înainte nu va fi cu putință în veci, peste mine. Ei, da, Capul Bunei Speranțe avea o semnificație importantă, merita sa-l ții minte.

 

Lucrurile care vin de demult sunt mai sigure, au în ele promisiunea că vor dura mult și de acum înainte. În anii ’90, când cultele neoprotestante făceau o propaganda foarte activă, preotul spunea adesea, ca argument suprem pentru păstrarea credinței ortodoxe: să rămânem în credința noastră, pentru că e mai veche. Ceea ce e mai vechi e verificat, spunea. Nu că, stai să vezi, canoane, dogme, că au, că n-au dreptate. Doar atât: ceea ce e mai vechi e mai sigur. Că dacă te pui și combați, și stai la dicuții, e semn că îți cauți singur îndreptățire rațională. Chiar ieri, pe 14 iulie, s-a sărbătorit sfântul martir Chiriac, care avea  trei ani în momentul muceniciei. Nici vorbă așadar la el de vreun sistem teologic. Și ca acesta  sunt foarte mulți mărturisitori. Credința e ceva viu, ceva trăit, nu ceva gândit. Teologia vine abia pe urmă, ca să explice și să descrie credința, așa cum vine de pildă geografia ca să măsoare și să descrie Capul Bunei Speranțe, care există și pe care navigatorii  îl vazuseră deja dinainte.

 

Sigur, va zice careva, e o gândire infantilă, ce știi tu câte a avut Biserica de pătimit cu ereziile, de aceea a trebuit să fie dezvoltate ideile teologice, ca arme în contra unui Arie, de pildă.

Am zis “arme”? Deci ceea ce se aude pe internet, în “blogosfera ortodoxă”,  zăngănitul acela de săbii, e teologie? Hmmm…

 

 

Post tema
postat in categoria articole la tema Blogosfera






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1660