
Arhimandrit Arsenie Papacioc
Dumnezeu nu l-a lăsat neîmbogăţit pe om - are multe forţe în el ca să-l tragă spre cer. Asta nu înseamnă că desfiinţăm iadul, că mulţi se duc în iad pentru o nepăsare nejustificată. Păcatul este crunt, este extraordinar de grav. Cum adică, nu ai avut atâta putinţă, suflete, să te închini, să te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? De ce uiţi să te rogi? Burtica nu o uiţi că e flămânda? Cui cerem noi? Cerem la un director de instituţie?
Mare
duşman, nesuferit duşman este nepăsarea, delăsarea. Cine spune aceasta? Cei de
sus, cei mântuiţi, care au mişcat puţin în bine să nu rămână nici reci, nici
căldicei. Nu simţi nevoia să ţii şi tu legătura cu Cel care te-a creat? Stai ca
o scândură pe care o bat ploile şi putrezeşte. Nu eşti în stare să intri în
construcţia întregii tale vieţi, cum ar face o scândură dacă e prelucrată?
Rugăciunea este viaţa noastră. Duşmanul este lipsa de credinţă în Dumnezeu,
lipsa educaţiei de a te controla - ce-i cu tine pe lumea aceasta? Cum zic şi
poeţii: Dacă
suntem născuţi numai până la moarte, atunci de ce mai suntem născuţi?
Urmează
viaţa de dincolo de moarte. Intre
timp şi Veşnicie este numai un pas - dar
teribil.