Blogul lui Florin Giurcă


28Jul2010




Untitled

Viața, ca un pastel

 

Pastelul este la origine  un creion moale, colorat. De aici numele de „pastel” a fost preluat de schițele după natură executate în culori pastelate, de regulă în  acuarele, apoi și de poeziile lirice inspirate, tot așa, din natură. Pastelurile, fie că vorbim despre tablouri, fie că vorbim despre poezii, sunt asociate în mintea noastră cu un cer senin, cu orizonturi deschise, așadar cu nuanțe calme de albastru azuriu,  cu odihnă și împăcare. Sună ca o descriere a raiului pământesc?

 

Sufletul nostru tânjește după starea aceasta. Își dorește tare mult să fie calm,  senin și totodată peren, indestructibil, precum natura. Este doar o nostalgie romantică, în realitate starea de rezonanță care se poate înfăptui între suflet și natură este limitată, instabilă și trecătoare, de aceea suntem nevoiți să revenim în sânul ei  iar și iar.

 

Așa gândește însă un orășean: cum că e de ajuns să revii în sânul naturii, în week-end sau concediu, și ți-ai „reîncărcat bateriile”. Dacă ar fi așa, atunci oamenii de la sate ar avea domiciliu stabil  în sânul lui Avraam. Am să vă spun un secret: nu este așa. Nu există un loc anume pe Pământ care să mântuiască sufletul de la sine. Sufletul sătenilor, ca și al orășenilor, vede în cerul azuriu al naturii doar o asemănare văzută cu Cerul din rugăciunea domnească, cel pe care nu il știe dar  îl caută inconștient.

 

 Și atunci, cu durere în suflet dar și cu speranță pentru noi,  cei care suferim de o anumită, să-i spunem „neîmplinire sufletească” numită indiferență religioasă sau chiar ateism, încerc să adun laolaltă motive și îndemnuri  pentru a trăi viața ca pe un pastel. Unul cu un Cer adevărat.

Post tema
postat in categoria articole la tema Credinta






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1543