Untitled

Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea

25Jan2010

Untitled

Ziua Unirii - doua tablouri

24 ianuarie, 1979. Compania de soldati cu termen redus, condusa de locotenentul major Dinulescu se afla in dispozitiv de la orele 7.30 pe Dealul Mitropoliei, in fata intrarii in cladirea Marii Adunari Nationale. Soldatii, patru plutoane de la UM 01722 au fost adusi cu autobuzele de la Ploiesti in zorii zilei, cu echipament complet de campanie pe ei: masca de gaze, lopatica mica de infanterie, gamela. S-au alaturat in dispozitiv altor patru batalioane, care ocupasera pozitiile mai de dimineata. Intreaga alee care urca dealul era intesata de militari, de la baza pana sus, la intrarea in curte. Nu se cunoaste ordinul de serviciu, scopul si durata vizitei, dar printre randurile soldatilor circula informatia ca la sedinta solemna dedicata celei de a 120-a aniversari a Unirii Principatelor va lua parte si tovarasul Nicolae Ceausescu. Orele treceau una dupa alta, dar timp era berechet, timpul era o resursa inepuizabila in armata, nu se termina niciodata. Batalioanele stateau incolonate disciplinat, nu era voie sa se stea jos, dar se putea fuma. La ora 14.00 tovarasul inca nu sosise.

-Ba, zice fruntasul Petre deodata, aici s-a votat Unirea, voi stiti?

-Du-te, ba, unde?! In Marea Adunare Nationala?!

-Liniste, soldat! Alinierrrrea! Coloanele de masini negre cu stegulete cu tricolor gonesc incadrate de militieni pe motociclete. Un taran in costum national cu ceva in mana se precipita catre covorul rosu. Tovarasul coboara din linuzina si urca incadrat de membrii CC treptele Palatului. In varful turlei, pe capul vulturului cu aripile desfacute, coboara in zbor o pasare. Posibil, bufnita sau cucuvea. La orele 18.00 militarii incolonati au parasit dispozitivul si s-au in indreptat in ordine si disciplina catre autobuzele parcate in vale, pe strada Sfanta Ecaterina.

24 ianuarie 1989. In fata „ciupercii”, fost restaurant lactovegetarian, fost Galeriile de arta, se formase o coada de cateva ceasuri. Aici baga aproape zilnic tacamuri, dar nu stim la ce ora, se sta la coada doar preventiv. Nu conteaza timpul, timpul este intotdeauna disponibil, este o resursa inepuizabila. Coloana oamenilor muncii scandand anemic „Ceau-sescu-paaa-ce!” se subtiaza pe masura ce se apropie de Piata Unirii. Grupuri-grupuri de manifestanti se desprind din mers fofilandu-se si dispar printre blocuri. Gelu, Petre, Nelu si Virgil s-au strecurat si ei si s-au refugiat in dosul librariei Cartea Tehnica.

In frunte cu fanfara militara isi fac intrarea in Piata Unirii si cele doua batalioane in pas de defilare, venind de la unitatile militare din zona de sud a orasului. Se regrupeaza in forma de careu in jurul obeliscului din centrul pietei. Oamenii muncii de pe platforma industriala au aparut putin timp dupa aceea, din spatele Hotelului Unirea. Cu ocazia celei de a 130-a aniversari a Unirii este anuntata vizita tovarasului Nicolae Ceausescu impreuna cu tovarasa Elena Ceausescu.

Coloanele de masini negre cu stegulete cu tricolor gonesc incadrate de militieni pe motociclete. Un taran in costum national, cu caciula de oaie si mustata stufoasa, jucand rolul lui Mos Ion Roata, asteapta cu o paine mare invelita intr-un stergar. O pasare, probabil cucuvea, priveste scena de la o distanta respectuoasa, din varful monumentului cu obelisc.

-Ba, zice inginerul Petre deodata, aici s-a facut Unirea, voi stiti?

-Du-te, ba, unde?! La Editura Tehnica?!

Parintele Iustin Parvu

- Am cetit în presă că şi părintele Galeriu ar fi fost mason... Ce părere aveţi?

- Dragul meu, am repulsie faţă de asemenea acuzaţii. Speculaţiile astea, fără probe, pot murdări iremediabil pe cineva şi el nu se poate apăra, pentru că lumea ia lucrurile proaste mai lesne şi face din ele ştiri de senzaţie. Omul murdar vrea să-i murdărească şi pe cei din jur, să fie toţi de o samă şi de un fel. De asemenea oamenii proşti simt nevoia să-i coboare pe cei deştepţi şi pentru asta nu se dau în lături de la nimic. Mulţi oameni nevinovaţi au fost sfîşiaţi doar pentru că invidia celorlalţi le-a pus gînd rău. Păi aşa, mîine, poimîine, mă pot trezi şi eu că cine ştie ce îmi mai scot şi mie...! Cîtă pacoste n-am trăit eu în detenţiunea asta de şaisprezece ani şi-ţi poate face oarecine ce-i trece prin cap! Am plecat în 1976 la Sfîntul Munte. Dar ca să pleci în 1976 la Sfîntul Munte era o sită foarte deasă. Şi s-au mirat mulţi cum de am ajuns să primesc paşaportul şi vizele şi acceptul să merg acolo. Dar care a fost scopul securităţii cînd mi-a dat paşaportul şi viza? Ei au crezut că eu rămîn acolo. Chiar aşa a fost şi zvonul. Chiar la o călugărie din Kluguş ne întîlnim cu delegaţii de la Bucureşti. Un părinte, doi, foarte spilcuiţi - nu vreau să le dau numele - după călugărire luaseră şi ei porţia de colaboraţionism... Şi ce-mi spune mie un părinte din delegaţia asta? Părinte, îmi pare bine că ne-am găsit aicea şi dacă vrei să rămîi, formele le facem noi şi le trimitem aici la schitul cutare... Dar stai părinte, i-am zis, nici n-am văzut în totalitate Sfîntul Munte, de unde pînă unde să rămîn eu aici? Să văd, am timp o lună, două, dar dinspre asta n-am nici o intenţie. Deşi numai trei mănăstiri am vizitat...! Aşăăă! S-a cam tulburat părintele. Dar ştii ce le-au făcut grecii a doua zi? Le-au confiscat toate aparatele, tot ce-au filmat, tot ce au fotografiat şi i-au trimis cu mîinile în buzunare acasă. Na, aşa le-o făcut grecii şi eu am rămas fără supravegherea lor. Şi m-am întors, în final, pentru că mă aşteptau ai mei, aici...

Dar să mă întorc la părintele Galeriu. Am văzut şi eu mai de mult o serie de articole prin ziare cu tot felul de aberaţii, care susţineau că noi nu mai avem nici un scriitor, nici un talent, nici o minte strălucită fără să fie în slujba masoneriei, a străinătăţii. Cică sînt băgaţi toţi în acea oală a masoneriei. Şi apoi listele astea care se dau, sub formă de zvonuri, sînt date cu intenţie, ca să discrediteze şi ca să le dea exemple pentru cei care ezită, care sînt mai slabi. Poate că aşa a ajuns şi părintele Galeriu pe vreo listă... Auzisem şi eu de povestea asta. Şi a venit părintele Galeriu la înmormîntarea părintelui Cleopa şi a rămas în ajunul înmormîntării aici, la noi. Şi în altar, acolo, după slujbă, după ce am stat noi de vorbă, printre altele i-am pus şi întrebarea asta: „Preacucernice, ce părere aveţi, cum stăm cu masoneria?". „Apăi, părinte, ei cu ale lor, noi cu ale noastre!". Şi cu asta s-a încheiat.