Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


20Nov2009
Avva Ammona

    Pare anacronic sa-i vorbesti omului contemporan de lucrarea libertatii duhovnicesti, de lepadarea preocuparilor lumesti, de dispretuirea ocarilor si laudelor, a gandurilor si parerilor zadarnice, cand stim cu totii ca omul contemporan ajunge acasa seara tarziu, dupa o zi de chin, de frig si oboseala, de aglomeratie si nervi, de foame si de griji. Pare anacronic sa-i vorbesti de lucrarea libertatii duhovnicesti, in conditiile in care societatea s-a ingrijit de sanatatea lui psihica si i-a dat seara la televizor emisiuni de divertisment, i-a dat reality-showuri, iar omul contemporan se distreaza si uita de chinul zilei. Evitati excesul de sare, zahar si grasimi, (caci industria alimentara lucreaza nu pentru sanatatea omului ci pentru profitul ei), dar cine sa ne atentioneze sa evitam excesul de televizor  (caci ne imbolnaveste  sufletul si ne consuma timpul mantuirii)?    

 

Avva Ammona

Despre lucrarea sufletească pentru atragerea harului dumnezeiesc

Bucuraţi-vă întru Domnul, iubiţilor!

Dacă cineva iubeşte pe Dumnezeu „din toată inima şi din tot sufletul' (Mt. 22, 37), şi face totul pentru a trăi în frica de Dumnezeu, frica aceasta îi va pricinui plâns, plânsul bucurie şi bucuria putere, cu ajutorul căreia sufletul va rodi în toate.

Iar când Dumnezeu va vedea că rodul lui este frumos, îl va primi ca pe o mireasmă şi-l va aşeza (pe suflet) împreună cu îngerii Săi, pentru faptele lui cele bune. Ii va da încă şi pază, care-l va păzi la fiecare pas şi-l va povăţui la locul odihnei, fără pri­mejdia să-l robească satana. Deoarece diavolul, când vede pavăza, adică dumnezeiasca putere, că îmbracă sufletul, se depărtează. Se teme să se apro­pie de om şi de puterea care-l înconjoară.

Iubiţilor întru Domnul, voi, pe care atât de mult vă iubesc, ştiu că sunteţi prietenii lui Dumnezeu. De aceea, îmbrăţişaţi această putere, ca satana să se teamă de voi şi să lucraţi totdeauna cu înţelep­ciune. Cu cât creşte dulceaţa harului lui Dumnezeu, au atât se vor înmulţi înlăuntrul vostru roadele du­hovniceşti. Dulceaţa aceasta îndulceşte „mai mult decât mierea şi fagurele" (Ps. l8, ll).

Cei mai mulţi dintre monahi şi monahii, afară de unii din diferite locuri, n-au gustat această mare dulceaţă, deoarece n-au dobândit putere dumneze­iască. Nu le-a dat-o Domnul, deoarece n-au lucrat cum trebuie sufletul lor pentru a o primi. „Dumne­zeu nu este părtinitor (Fapte l0, 34), de aceea dă puterea Sa dumnezeiască, în fiecare epocă, acelora care lucrează pentru a o dobândi. Numai acelora le-o hărăzeşte.

Iubiţilor, ştiu că vă iubeşte Dumnezeu şi că şi voi îl iubiţi pe Dumnezeu din toată inima, de atunci de când aţi început lupta duhovnicească. Dar şi eu vă iubesc din toată inima mea, văzând dreptatea voastră sufletească. îmbrăţişaţi, aşadar, dumnezeiasca putere, ca să petreceţi toţi anii voştri în libertate duhovnicească şi să lucraţi uşor porun­cile lui Dumnezeu.

Puterea care se dă omului aici pe pământ, îl în­soţeşte iarăşi şi în odihna cerului, până ce va trece de toate „puterile văzduhului (Efes. 2, 2). Intr-ade­văr, există puteri diavoleşti în aer, care împiedică pe oameni şi nu-i lasă să ajungă la Dumnezeu. Să ne rugăm, deci, acum lui Dumnezeu cu stăruinţă, ca să nu ne împiedice (diavolii) să ajungem aproa­pe de El. Când drepţii au puterea dumnezeiască, nimeni nu poate să le împiedice suirea.

Până când se sălăşluieşte harul lui Dumnezeu în om, sufletul se luptă să-l dobândească prin dispre­ţuirea tuturor ocărilor şi a laudelor oamenilor, prin ura tuturor preocupărilor lumeşti, care se consideră cinstite, prin ura oricărei odihne trupeşti, prin cură­ţia inimii de orice gând murdar sau părere lumeas­că deşartă, prin rugăciunile de zi şi de noapte, care se unesc cu posturile şi lacrimile. Atunci, Bunul Dumnezeu nu va întârzia să vă dea harul dumneze­iesc, mai mult decât veţi cere, cu odihnă şi tihnă. Veţi dobândi mare îndrăzneală înaintea Lui şi vă va îndeplini toate cererile, precum este scris (Ps. 36, 4).

Dacă totuşi, după dobândirea lui vă părăseşte căldura dumnezeiască, cereţi-o iar şi se va întoarce. Căldura aceasta seamănă cu focul care schimbă ge­rul în căldură. Când, deci, simţiţi greutate pe inimă, îndoiţi-vă către ea şi cercetaţi-o cu frică de Dumne­zeu. Astfel va fi obligată iarăşi să se încălzească şi să se aprindă cu flacăra dumnezeiască. Asta a făcut-o cândva şi proorocul David. Când îşi simţea inima sa grea, zicea: Jntors-am către mine sufletul meu şi: „Adusu-mi-am aminte de zilele cele de de­mult, cugetat-am la toate lucrurile Tale şi cele urmă­toare, în felul acesta a izbutit să-şi reîncălzească ini­ma sa şi să primească dulceaţa Prea Sfântului Duh.

 






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: