Blogul lui Florin Giurcă


05Dec2009
Isaia pustnicul

Am citit undeva ca mai demult, la sate, in timpul postului Craciunului, oamenii se adunau seara si faceau sezatori. Activitatea cea mai frecventa era torsul lanii, se spune, dar eu cred ca si daca nu aveau lana de tors oamenii tot se intalneau, ca sa mai povesteasca din batrani si sa invete colinde. Poate ca unii au prins vremurile acelea, mai ales   daca au copilarit la tara, sau mergeau  in vacanta la bunici. Bunicul nostru ne citea seara din Vechiul Testament fapte minunate cu Noe, Moise si Ilie (avea o Biblie groasa, cu ortografie invechita, scria „Genesa” si „Exodul” – ceea ce era un mare mister pentru mine atunci). Si acum oamenii socializeaza seara, dar parca nu-l mai primesc si pe Dumnezeu intre ei, ca odinioara.

 

 

Isaia pustnicul

 

Despre sporirea celor ce vor să locuiască cu pace împreună

 

De călătoriţi mai mulţi împreună, ţineţi seama în toate de părerea celui mai slab, fie că are nevoie să stea puţin, fie să mănânce ceva, înainte de vreme.

Dacă mergeţi la lucru împreună, fiecare să ia amin­te la sine şi nu la ceilalţi; să nu dea nici sfaturi, nici po­runci.

Dacă faceţi un lucru împreună, în chilie, sau dacă construiţi ceva, o chilie sau altceva, lăsaţi pe cel ce lu­crează să facă cum se pricepe; iar dacă el zice: „Fă dra­goste şi-mi arată frate cum să fac, fiindcă nu ştiu", cel care ştie să nu spună cu răutate: „Nu ştiu", că aceasta nu-i smerenia cea după Dumnezeu.

Dacă vezi pe fratele tău că face un lucru la întâm­plare, să nu-i zici: „Faci rău ce faci"; iar dacă el îţi zice: „Fă dragoste şi mă învaţă", iar tu taci fără să-l înveţi, ai răutate şi nu se află în tine dragostea lui Dumnezeu.

Dacă fratele tău a pregătit o mâncare şi nu este bună, să nu-i zici: „Ai făcut-o rău", căci asta este moarte pen­tru sufletul tău, ci gândeşte-te cât te-ai fi tulburat tu dacă altul ţi-ar fi spus aceste cuvinte, şi aşa vei avea pace.

Dacă psalmodiaţi mai mulţi împreună şi unul din voi a greşit un cuvânt, nu i-o spune îndată, ca să nu-l tul­buri; dacă a sărit un cuvânt lasă-l aşa; dar dacă fratele îţi zice: „Fă dragoste şi-mi arată", arată-i.

Dacă mâncaţi mai mulţi la masă şi unuia nu-i place ceva, acela să nu zică: „Nu pot mânca această mâncare", ci să se silească până la moarte pentru Dumnezeu, şi Dumnezeu îi va dărui pace.

Dacă lucraţi împreună ceva, şi dacă unul oboseşte şi lasă lucrul, nimeni să nu-i facă observaţii, ci dimpotri­vă arătaţi-vă binevoitori faţă de el.

Dacă vin la voi fraţi din altă parte, să nu-i întrebaţi lucruri vătămătoare, nici să le cereţi să vă lase ceva; ci dacă cel ce vine nu se poate stăpâni şi, cum v-am spus, zice cuiva vreun cuvânt nefolositor, cel ce l-a auzit să nu-l spună nimănui; ci să tacă până ce acela pleacă, ca să nu-i umpli inima cu otravă omorâtoare de suflet.

Dacă ieşi din obşte pentru vreo treabă oarecare, să nu întrebi pe nimeni despre lucruri care nu te privesc, pentru ca să te întorci la chilia ta cu pace; iar ceea ce-ai auzit, fără să vrei, să nu o spui fraţilor când te întorci.

Când vă aflaţi în afară de mănăstire, acolo unde vă duceţi sau vă opriţi, să nu vă arătaţi prea familiari, pen­tru ca aceia să se folosească de pilda voastră, mai ales din tăcerea cea lăuntrică şi cea din afară.

Toate patimile se află în cel slab din lenevirea in­imii sale, fiindcă nu-şi vede păcatele sale. Ori cel smerit are: harul lui Dumnezeu, nădejde, blândeţe, conştiinţa trează, lepădarea de voia proprie, şi-şi face silă întru toate. Pe când: mândria, vrajba, a te socoti pe tine mai presus de fratele tău, a nesocoti conştiinţa, a fi nepăsă­tor dacă fratele este supărat pe tine, zicând: „Nu-mi pasă", toate acestea sunt ale unei inimi împietrite.

Dacă te îndeletniceşti cu lucrul mâinilor, şi dacă mergi la chilia fratelui tău, să nu cugeti că tu ai lucrat mai mult decât dânsul sau el decât tine.

Dacă lucrezi împreună cu un frate slab, să nu te întreci în ascuns, voind să faci mai mult decât el.

Dacă fratele tău face un lucru şi greşeşte, să nu-i zici ceva, în afară numai dacă te roagă el: „Ai dragoste frate şi mă învaţă", iar dacă tu ştii cum e bine, şi taci, aceasta este moarte pentru tine.

Dacă vă faceţi rucodelia împreună, oricare ar fi ea, sileşte-te să nu observi ceea ce ai făcut tu, sau ceea ce a făcut fratele tău în cursul săptămânii, că acest lucru nu e bun.

Dacă mergi la lucru cu fraţii, nu căuta ca şi ei să afle că tu ai lucrat mai mult, că Dumnezeu aceasta vo­ieşte, ca fiecare să-şi facă în taină lucrul său.

Dacă fratele tău, din nerăbdare, îţi va zice un cu­vânt aspru, rabdă-l cu bucurie, căci dacă te vei cerceta după Judecata lui Dumnezeu, vei vedea că tu eşti cel vinovat.

Dacă locuieşti cu alţi fraţi şi gândul îţi va zice să mai împuţinezi mâncarea, zi-i gândului: „Stăpânul meu este fratele meu cel slab"; iar dacă vrei o mai mare înfrânare, ia-ţi chilie singur, ca să nu tulburi pe fratele tău, care este slab.

Dacă vine la voi un frate străin despre care ai auzit că-i place să fie văzut de alţii, nu-i iscodi lipsurile, ci lasă-le să se vadă singure.

Feriţi-vă să faceţi vreun lucru despre care ştiţi că de-ar afla fratele vostru, s-ar întrista.

 

 




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1708