Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


18Nov2009
Cuviosul Nicodim Aghioritul

 Imi cere cumva cuviosul Nicodim sa accept  totul de-a valma, fie ca imi place fie ca nu-mi place? Nu, ci sa recunosc mai intai ca ceva imi place sau nu-mi place nu pe temeiul judecatii mintii, ci pe al emotiilor:  ( iubire si ura), in acest  timp mintea fiind  oprita sa judece corect. Deci, daca  m-as porni sa critic ceva  sau pe cineva, si vad ca in sinea mea  exista ura fata de acel lucru sau fata de acea persoana, va  trebui sa ma opresc imediat caci incep sa vorbesc prostii.  

 

Cuviosul Nicodim Aghioritul

 

Dreapta şi falsa judecată

 

De ce nu putem face dreaptă distincţie între lucruri şi prin ce mijloace să le recunoaştem?

Nu raţionăm bine în aceste lucruri si în multe altele fiindcă nu căutăm să le pătrundem mai adânc, ci le urâm ori le iubim numai privindu-le din afară. De aceea iubirea ori ura lor prejudiciază şi întunecă mintea noastră. Din această cauză ea nu poate discerne adevărul în natura lui intimă.

 

Deci, tu frate, dacă voieşti să nu intre în mintea ta această eroare, ia seama bine si oricând vezi cu ochii ori meditezi cu gândul ceva, controlează-ţi voinţa atât cât poţi, n-o lăsa să lucreze, să iubească ori să urască acel lucru, ci meditează-l numai cu mintea.

Şi întâi de toate, să recunoşti că dacă acest lucru este neplăcut şi contrar pornirilor tale naturale, ura te amăgeşte să-l deteşti, dar dacă îţi face plăcere eşti împins de iubire să-l doreşti.

 

Atunci când mintea nu-i întunecată de patimi, ci-i liberă şi curată, poate vedea adevărul şi pătrunde până în adâncimile lucrului, vede unde este răul, ascuns în plăcerile josnice ori unde este binele acoperit de rău.

Dar când se întâmplă ca voinţa să fie prejudiciată să iubească ori să urască ceva, nici mintea nu mai poate zice altfel; ea nu-l mai poate cunoaşte decât aşa cum porunceşte voinţa. Această dispoziţie ori, mai bine zis, această pasiune se ridică în mijlocul funcţiunilor psihologice ca un zid întunecos. Intunecă mintea care vede lucrul altfel decât este în realitate si asa trece la aprecierea voinţei.

 

Cu cât voinţa merge după gustul ei urând ori iubind un lucru oarecare, cu atât mintea e mai întunecată. Iar întunecată complet primeşte orice ca plăcut şi frumos. Deci, dacă nu-i păzită legea, foarte necesară pentru această formare, adică, să-ţi restrângi voinţa de la ura şi dragostea grăbită, aceste două puteri ale sufletului, adică gândirea şi voinţa, totdeauna lucrează rău, ca într-un cerc, de la întuneric la un întuneric mai mare, de la o eroare mică la alta mare.

De aceea, iubitule, supraveghează-te, cu toată luarea aminte, de iubirea ori ura emotivă în orice împrejurare pe care n-ai prevăzut-o în prealabil bine; întâi cu lumina gândirii şi a dreptei judecăţi, apoi cu lumina dumnezeieştilor Scripturi, cu lumina harului şi a rugăciunii, şi cu judecata părinţilor tăi duhovniceşti. Atunci nu greşeşti, nu socoteşti adevăratul lucru bun de rău, şi adevăratul rău de bun.

 






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: