Blogul lui Florin Giurcă


30Nov2009
Daca nu s-ar pune atat de acut cateodata problema sa cerem ajutor de la Dumnezeu, poate ca aceste randuri nici nu ar fi fost scrise

Daca nu s-ar pune atat de acut cateodata problema sa cerem ajutor de la Dumnezeu,  poate ca aceste randuri nici nu ar fi fost scrise. „Nu întoarce faţa Ta de la mine şi nu lepăda cu mânie pe sluga Ta, Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa şi nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele". Nu ma parasi, si nu ma lepada cu manie Doamne, sunt cuvinte spuse la nevoie adevarata, mare. Pentru acele clipe au fost scrise.

Pentru ca pacea sa se coboare in sufletele tulburate, sa ne rugam.  Rugati-va si pentru robul cel netrebnic care scrie aici.

 

Cuviosul Nicodim Aghioriotul

 

Nădejdea şi încrederea în Dumnezeu.

 

Deşi e atât de necesar pentru acest război să nu ne încredem în noi înşine, cum am spus, totuşi, dacă disperăm, adică dacă n-avem nici cea mai mică încredere în noi înşine, e sigur că ori vom dezerta din luptă, ori vom fi învinşi de vrăjmaşi. De aceea, în legătură cu completa renunţare la noi înşine, e necesar să avem şi o perfectă nădejde şi încredere în Dumnezeu, sperând să primim numai de la El orice lucru bun, orice ajutor şi orice izbândă. Fiindcă, după cum de la noi, care nu suntem nimic, nu aşteptăm nimic, din care cauză nu ne încredem deloc în noi, tot astfel ne vom bucura fără frică faţă de Dumnezeu pentru orice victorie, îndată ce am înarmat inima noastră cu o nădejde vie într-Insul, ca să primim ajutorul Lui, după cuvântul psalmistului:


„Nu întoarce faţa Ta de la mine şi nu lepăda cu mânie pe sluga Ta, Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa şi nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele" (Ps. XXVII — 9 (XXVIII, 9)).

Dar această nădejde şi acest ajutor pot fi dobândite în chip hotărât. Patru sunt motivele:

1. Fiindcă le cerem de la un Dumnezeu, Care fiind
atotputernic, ne poate da orice doreşte El şi deci ne poate ajuta
oricând.

2.  Pentru că le cerem de la un Dumnezeu cu înţelepciunea şi ştiinţa nemăsurată, Care cunoaşte toate, fie si cele ale celei mai înalte desăvârşiri şi prin urmare ştie ceea ce este necesar mântuirii noastre.

3.  Fiindcă cerem acest ajutor de la un Dumnezeu nemăsurat de bun, cu o dragoste negrăită, totdeauna gata a ne ajuta din ceas în ceas şi din moment în moment, pentru victoria duhovnicească şi deplină asupra noastră îndată ce alergăm în braţele Lui cu nădejde tare şi neclintită.

Şi cum e posibil ca, Bunul nostru Păstor, Cel ce treizeci şi trei de ani a alergat căutând oaia pierdută, cu o aşa de mare perseverenţă, Cel ce a bătut drumurile cu atâta oboseală, Cel ce Şi-a vărsat tot Sângele Său şi Şi-a dat viaţa, — cum e posibil, zic acum, ca oaia însăşi să-l urmeze şi să strige cu mare dorinţă după El s-o mântuiască, iar El să nu-şi întoarcă ochii la ea? Cum să n-o ia şi să n-o pună pe dumnezeeştii Săi umeri, făcând un ospăţ cu toţi îngerii din Ceruri?

Dar dacă Dumnezeu neîncetat caută şi aşteaptă cu mare grijă şi dragoste, să găsească, ca pe drahma din Evanghelie, pe cel orb şi păcătos, s-ar putea ca El să uite pe cel ce-i ca o oaie pierdută?

Si cel ce crede totdeauna că Dumnezeu cunoaşte inima omului dorind să intre într-însa şi să cineze, cum spune Sf. Apocalipsă, dându-i harurile Lui, acela totdeauna îşi pune nădejdea în Domnul. E cu putinţă oare ca omul să-şi deschidă inima către Dânsul, să-L cheme într-însul, iar El să nu vrea să intre?

4. A patra cale de a agonisi această nădejde în Dumnezeu şi-n ajutorul Lui, e să ne ducem cu gândul la istorisirile sfintelor Scripturi, unde sunt multe fapte expuse, că oricine nădăjduieşte în Dumnezeu nu rămâne niciodată ruşinat şi neajutat.

Inarmează-te, frate, cu aceste patru arme, începe lucrul şi luptă ca să biruieşti. Fii sigur că atunci vei dobândi nu numai toată nădejdea în Dumnezeu, ci şi neîncrederea îh tine.

Nu voi înceta a-ţi aminti despre neîncrederea în tine, fiindcă-ţi este foarte folositor să ştii aceasta, că bizuirea în sine este un duşman foarte înverşunat al oamenilor. Ea e ceva foarte subtil în noi. Uneori trăieşte în modul cel mai tainic îh inimile noastre, chiar atunci când ni se pare că nu ne încredem în noi şi că nădăjduim în Dumnezeu. Deci, ca să poţi fugi cât mai departe de această slavă deşartă şi să poţi lucra neîncrezându-te în tine şi cu nădejdea în Dumnezeu, trebuie ca, consideraţia de incapacitatea ta să treacă înainte de consideraţia atotputerniciei lui Dumnezeu, iar aceste două consideraţii să premeargă oricăror fapte ale tale.

 




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1701