Blogul lui Florin Giurcă


03Dec2009
Cuviosul Siluan Athonitul

Cum se castiga smerenia? Cred ca daca cineva o doreste cu adevarat, si se roaga sa o castige, va trebui sa dea niste examene, sau niste incercari. Si mai cred ca ele trebuie trecute cu pacea in suflet si si cu chipul senin,  acestea sunt rezultatele corecte trecute in testul grila.

 

 

 

Cuviosul Siluan Athonitul

 

 

Tanjirea dupa Dumnezeu

 

 

 

Ce bucurie pentru noi că Domnul nu numai că ne iartă păcatele noastre, dar Se şi face cunoscut pe Sine sufletu­lui, de îndată ce el se smereşte. Fiecare, chiar şi ultimul sărman, se poate smeri şi cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt. Pentru a cunoaşte pe Domnul nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie. Domnul Se dă în dar pe Sine însuşi numai pentru milostivirea Sa. Odinioa­ră nu ştiam aceasta, dar acum în fiecare zi şi în fiecare ceas văd limpede în fiece minut milostivirea lui Dumne­zeu. Domnul dă pacea Sa chiar şi în somn, dar fără Dum­nezeu nu e pace în suflet.

Din pricina mândriei minţii lor Domnul nu Se face cu­noscut multora, dar cu toate acestea ei cred că ştiu multe. Dar ce este ştiinţa lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfântului Duh, dacă nu ştiu cum vine şi de ce se pierde?

Să ne smerim , fraţilor, şi Domnul ne va arăta toate, aşa cum un tată iubitor arată totul copiilor lui.

 

 

Priveşte cu mintea ce se lucrează în sufletul tău. Dacă se află în el nu mult har, atunci în suflet este pace şi simţi iubire faţă de toţi; dacă se află mai mult har, atunci în su­flet e lumină şi o mare bucurie; iar dacă se află şi mai mult har, atunci şi trupul simte harul Sfântului Duh.

 

 

Nu e amărăciune mai mare ca pierderea harului. Atunci sufletul tânjeşte după Dumnezeu. Şi cu ce aş putea asemă-

această tânjire? O asemăn plânsului unei mame care si-a pierdut singurul ei fiu preaiubit şi strigă: „Unde eşti, fiul  meu preaiubit, unde eşti bucuria mea?"

Da, şi mai mult încă, tânjeşte sufletul după Domnul cand pierde harul şi dulceaţa iubirii dumnezeieşti.

Unde eşti Tu, milostivul meu Dumnezeu? Unde eşti lumină neînserată? Pentru ce te ascunzi de mine şi nu

iti văd faţa Ta blândă şi luminoasă?"     

 

Inima mea s-a îndrăgostit de Tine, Doamne, şi de ace­ea tânjesc după Tine şi cu lacrimi Te caut.

Tu ai împodobit cerul cu stele, văzduhul cu nori, pă­mântul cu mări, râuri şi grădini înverzite în care cântă păsări, dar sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine şi nu mai vrea să privească această lume, cu toată frumuseţea ei.

Numai pe Tine Te doreşte sufletul meu, Doamne. Pri­virea Ta liniştită şi blândă nu o pot uita şi cu lacrimi Te rog: „Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi curăţeşte-mă de toată întinăciunea. Tu vezi din înălţimea sfintei Tale slave cum tânjeşte sufletul meu după Tine; nu mă lăsa pe mine, robul Tău; auzi- când strig Ţie ca Prorocul David: «Mi-luieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta» [Ps 50,1]".

 




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1692