Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


14Nov2009
Unele lucruri sunt pur si simplu prea inalte pentru mine, ca sa le judec

Unele lucruri sunt pur si simplu prea inalte pentru mine, ca sa le judec. Asa se face ca n-am nici un fel de stiinta despre cum,  cand  si de ce va veni antihrist, si nici nu-mi sta in obicei sa vorbesc despre asta. De fapt, ar trebui sa vorbesc foarte putin, ar trebui sa fiu totdeauna tacut, va amintiti ce zicea Avva Ammona.

 

 

Pr. Iustin Parvu

 

Credinţa şi rīvna preoţilor trebuie să topească betoanele

 

-Spuneaţi zilele trecute că Biserica nu vă iubeşte...! Biserica ca instituţie, bineīnţeles...!

-    Nu Biserica propriu zis, e prea mult spus. Breslaşul Bisericii rămīne un funcţionar, mai mult sau mai puţin demn de prestigiul pe care i l-a dat Dumnezeu. Oamenii sīnt oameni, īntotdeauna, dar cum se vorbeşte īn viaţa bărbatului cu soţia... Cīnd e vorba să-l īntrebi ceva despre soţie, un bărbat vrednic şi demn spune că despre soţia mea n-am nimic de spus! Aşa şi eu. Despre Biserica mea n-am nimic de spus, e Biserica mea, e Biserica Domnului şi Domnul ne judecă şi judecăţii lui ne supunem toţi. Că am avut, aşa, mici neīnţelegeri, consider că sīnt trecătoare, oamenii ca slugi mai trebnice şi mai puţin trebnice īntotdeauna caută să se pună bine cu stăpīnul. Eh, astea sīnt omeneşti, de īnţeles. Pentru mine formează Biserica această mulţime de oameni cărora le īmpărtăşeşte durerile, care mărturisesc durerile lor de dimineaţa pīnă seara. Asta formează Biserica noastră, satele stau la baza credinţei noastre. Satul, īntradevăr, poartă sarcina aceasta, a credinţei...

-    In rindul enoriaşilor unei biserici se crează armonia unei adevărate familii. Zice Părintele Stăniloaie: „Dacă unul lipseşte de la slujbă, ceilalţi se īntreabă unde este, de ce lipseşte. De asta, conchide el, bisericile trebuie să fie mici şi multe ". Ce părere aveţi despre tendinţa de a se face biserici mari, supraetajate, chiar?

-  Uite ce scrie aici: „Vor veni vremuri cīnd se vor renova chiar şi bisericile īnchise şi se vor repara nu numai pe dinafară, ci şi pe dinăuntru. Se vor īmpodobi cupolele bisericilor şi clopotniţelor, dar cīnd se va termina aceasta va veni domnia lui Antihrist. Rugaţi-vă ca Domnul să ne īngăduie o prelungire a timpului ca să ne putem īntări, pentru că ne-aşteptă vremuri īnfricoşătoare. Vedeţi cu cītă viclenie se pregăteşte totul? Toate bisericile vor fi absolut măreţe, ca niciodată īnainte, dar va trebui să nu se intre īn acele biserici..."

-  De ce?

-  Şi azi mă īntreabă creştinul: Părinte, la cutare sfinţire au venit nişte străini, nu ştiu ce erau, de ce religie... Oare e bine să mă mai duc la slujbe din astea, care se fac la comun? Ei, mă, īi zic, te mai duci... Atīta vreme cīt nu se īmpărtăşesc īmpreună, mai merge... Dar ascultaţi mai departe: „Antihrist va fi īncoronat ca rege īntr-o catedrală din Ierusalim cu participarea clerului şi a patriarhului...".

-  Ipocrizia va pierde lumea... ?

-  Da, ipocrizia... Şi nici n-o mai răscumpără nimeni, aşa de tare o degradează ipocrizia.

-  Am văzut biserici de-ale noastre pitite īntre blocuri, umilite de betoanele din jur... Va rezista biserica noastră să ţină īn spate asemenea monştri de beton?

-  Va rezista, va rezista...! A rezistat credinţa noastră īn momente mult mai grele, mai potrivnice. Credinţa şi rīvna preoţilor trebuie să topească betoanele, să fie alături de credincios, să nu-l lase să rătăcească. Dacă-l pierde, păcatul va fi al preotului.

-   Credeţi că oamenii noştri au īnvăţat suficient din istoria ultimelor decenii?

-   Dacă omul īşi dă o dată cu ciocanul peste degete, a doua oară mīnuieşte mai cu grijă unealta. Dacă nu īnvaţă lucrul acesta, se mai loveşte o dată peste degete. După aceea se va feri instinctiv de greşeală...

 

-  L-aţi cunoscut pe părintele Cleopa? Cum īl puteţi caracteriza? Ce īl individualiza īntre ceilalţi călugări? Cum i-aţi sesizat harul?

-   Un mare duhovnic...! Pe părintele Cleopa īl căutau pīnă şi activiştii comunişti. Veneau la el şi primeau binecuvīntare. Toţi īşi făceau cale bătută la el, să primească binecuvīntări...! Şi ei mergeau şi spuneau: Ei, m-a binecuvīntat părintele Cleopa, īnseamnă că e mare lucru de capul meu! Cu harul său, cu credinţa sa, cu numele său cred că el a făcut pe mulţi activişti să se ruşineze de faptele lor, să se modifice, să fie mai umani. īn vremurile alea era bine ca cineva să-i certe pe cei care īn societate propovăduiau ateismul iar īn particular veneau la părintele Cleopa să primească binecuvīntare pentru faptele lor. Părintele Cleopa a ţinut trează īn mulţi creştini simpli rugăciunea şi credinţa. Pe mulţi oameni i-a „mīncat raiul" după ce l-au cunoscut pe părintele Cleopa.

 






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: