Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea


18Nov2009
Arhimandrit Arsenie Papacioc

            Mi-a zis vecinul intr-o zi: trage gardul asta mai spre tine cu un metru, ca asa trebuia sa fie de la inceput. Si eu i-am zis: daca tu zici, asa sa fie, si s-a facut. Si de atunci suntem in buna pace si intre noi nu s-au auzit cuvinte grele. Intamplarea asta mi-a povestit-o cineva odata, si vreau sa cred ca nu e chiar asa de rara. Deoarece despre lucrurile bune   se vorbeste  mai putin decat despre cele rele, vedem asta la televizor.

 

Arhimandrit Arsenie Papacioc

 

Vesnicia ascunsa intr-o clipa

 

 

Trebuie urgent şi neapărat o relaţie tainică şi adevărată a inimii cu inimile tuturor.

Fără eliberarea aceasta, nu se câştigă nimic pentru că Evanghelia lui Hristos este nesfârşită iubire. Nu pierdeţi zilele vieţii voastre fară să încercaţi cu străduinţă o iubire curată la măsura fiecăruia.

Canonul e un lucru bun, dar e nimic pe lângă truda de a alunga ura din sufletul tău. Să nu stai liniştit până când nu ţi-ai liniştit sufletul în relaţie cu fratele tău aşa cât poţi şi cum poţi, mai ales dacă şi fratele tău e dificil.

*

Aceasta înseamnă lepădarea de tine - să iubeşti rana şi pe cel care ţi-a făcut rana - şi lucrul acesta vi l-am spus cu drag de atâtea ori. Dumneavoastră de ce credeţi că a spus Mântuitorul: „Iubiţi pe cei care vă prigonesc?". Dacă a spus Hristos se poate împlini. E posibil, dar câţi îşi pun cu adevărat problema să iubească pe vrăjmaşi. Adică cu orice chip noi trebuie să jertfim, să-l iubim pe acela. De ce? Nu l-a pus Dumnezeu în calea vieţii tale ca să câştige dracul, ci să câştige Dumnezeu. Fie că-l accepţi, fie că zici „Doamne, iartă-l".

Chiar cu un sărac, n-ai să-i dai, dar poţi să zici: „Doamne miluieşte-l", consideră-l şi pe el într-un fel, nu-l ignora, arată-ţi iubirea faţă de el. Pentru că asta-i tema, iubirea este criteriu de judecată. De ce n-ai iubit? Nu că n-ai iubit, dar ai urât, ai duşmănit. Şi atunci să-l iubesc pe cel care mi-a făcut rana, cum a făcut Hristos. „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac". Şi nu numai Hristos. Atâţia Sfinţi Părinţi au iubit pe vrăjmaşii lor. Asta înseamnă actul suprem al mântuirii noastre. A iubi rana, durerea pe care o ai, mai ales că ai suferit-o pentru o manifestare de credinţă sau te miri cum, dar nu-l urî pe cel care ţi-a facut-o! Sigur, că în a iubi rana şi pe cel care ţi-a făcut rana este toată Scriptura.

Sunt multe felurile în care putem să răspundem acestei porunci. Mai întâi Iubire, Iubire, Iubire... Iubirea este criteriul de judecată al omului. Tot ce se greşeşte împotriva iubirii, este niţel încadrat la crimă. Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) spune că: „de orice cuvânt vom da răspuns, cu atât mai mult, de orice cuvânt ruşinos" şi adaug eu, cu atât mai mult de orice cuvânt ucigător. Este poruncă, nu un sfat, iubirea de vrăjmaşi. Şi nu este o utopie. Nu este imposibil. Dacă spune Hristos, e realizabil. La acest lucru trebuie să gândească lumea şi cu aceasta să înceapă. Dacă este poruncă, înseamnă că este posibilă pentru că suntem înzestraţi de Dumnezeu singur, numai pentru El, cu zestrea cea mai bogată.

Deci, a iubi înseamnă a îndrăzni să te asemeni cu Dumnezeu, după har, bineînţeles.

Am făcut o constatare pe care o poate face oricine. Despre acest cuvânt al Mântuitorului nu cunoaştem decât din literatură. Aş vrea să mă bucur foarte mult, să văd pe cineva care începe să-şi pună problema asta serios şi să încerce să iubească pe vrăjmaşi. Nu este un lucru uşor, pentru că suntem o fire pervertită, dar lupta care trebuie să o dăm fiecare, în fiecare clipă, este să ieşim din pervertire, să ieşim din starea negativă, să ne instalăm în ceea ce de fapt suntem. Dacă ne-a făcut Dumnezeu singur, numai pentru El, şi dacă ne-a răscumpărat Hristos, şi ne-a înnoit, preţuim cât preţuieşte El. Consider că nu e o îndrăzneală să vorbim, în felul ăsta. Pentru că iubirea lui Dumnezeu nu este mărginită. Se spune că un om dăruieşte după puterea lui. Si ce dăruieşte? Dăruieşte ceva care să mulţumească pe celălalt şi să fie şi el mulţumit. De fapt se caută banul cel mai mic pentru a scăpa de cel care întinde mâna. Dumnezeu însă nu dăruieşte lucruri mărunte. Dăruieşte după rang şi dă toată împărăţia Lui. Şi dacă este vorba de a fi atât de preţuiţi în punctul de ajungere, trebuie să ne îngrijorăm de cele ce a spus, pe care le uităm mereu, deşi unele sunt porunci.

A spus aşa: „Fără de Mine nu veţi putea face nimic". A spus lucrul acesta şi s-a repetat în alte rânduri -„îndrăzniţi, Eu am biruit lumea": Lucrul acesta îl priveşte pe fiecare dintre noi. El fiind tulpina, noi mlădiţele. Vă închipuiţi că nu putem face absolut nimic, o răsuflare măcar, fară tulpină, fară seva Lui. în legătură cu acest citat din Scriptură, „Fără de Mine nu veţi putea face nimic", în anul 419 s-a făcut un Sinod local, la Cartagina, printre obiectivele sinodului fiind şi aceasta, lumea uitând că a spus Hristos "Fără de Mine nu puteţi face nimic". Oamenii erau (şi sunt) cerbicoşi: „eu am făcut, eu fac, eu pot". Sistemul acesta de a trăi şi de a se automulţumi omul, e fals, şi omul nu-şi mai aminteşte de Dumnezeu, prin egocentrism omul situându-se în centru lucrurilor. Canonul 124 de la sinodul de la Cartagina spune în legătură cu citatul Mântuitorului, „Fără de Mine nu veţi putea face nimic", şi dacă crezi că poţi ceva, „anatema să fii". Anatema este cea mai grea pedeapsă ce o poate da Biserica. Deci, Părinţii se îngrijeau de orice cuvânt al Mântuitorului, nimic din ce a spus nefiind în plus. „Tot ce ai spus Tu e adevărat, Iisuse!" Dacă se ţine cont de lucrul acesta, cel puţin cu o măsură oarecare, dar nu cu nepăsare continuă, acesta ne duce şi la marele semn de întrebare: Cum să iubim pe vrăjmaşi noştri? Vedeţi, la nivelul zilei sau poate chiar la nivelul vieţii, nu este atât de uşor, că e firea care trebuie doborâtă cu orice chip. Dar nici nu putem, cu darul care ni l-a dat Dumnezeu, făcuţi singur numai pentru El, să fim nepăsători cu această poruncă. Şi mi se pare, aceasta îmboldeşte mai mult decât aceea să fiu comod cu privire la duşmani, şi „treaba lor!" Nu!

 






Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul: