Blogul lui Florin Giurcă


30Nov2009
Parintele Teofil Paraian

Vesnic avem fata incruntata. Dumnezeu cu toate acestea ne zambeste.  Am avut fata incruntata din cauza schimbarii climei din ultimele decenii. Anotimpurile s-au comasat, au aparut tornade tropicale, au disparut zapezile de altadata. Din cauza incalzirii globale, ni s-a spus.  Si  au scumpit gazele.

 Acum, se aude ca ar fi vorba de o conspiratie, ca s-ar fi exagerat proportiile dezastrului. Ei, atunci cel putin nu va fi chiar atat de rau cum ne speriasem. Dar gazele vor ramane si in viitor  tot scumpe.  Bine, cel putin, ca vom avea un mediu mai curat.

 

Dar partea dinauntru a blidului, cand o curatam??

 

 

 

Parintele Teofil Paraian

 

Zambetul lui Dumnezeu

 

De unde am ajuns eu la gândul că Dumnezeu ne zâmbeşte şi că ne cheamă şi pe noi să-i zâmbim? Când m-am aşezat la Mănăstirea de la Sâmbăta în 1953, au trecut de atunci 54 de ani, la noi la mănăstire se citeau psalmi după traducerea Patriarhului Nicodim. Era cea mai nouă traducere. Şi aveam acolo un părinte, Dumnezeu să-l odihnească, Părintele Ioan Dinu, care a insistat foarte mult să se citească psalmii după traducerea Patriarhului Nicodim. Am învăţat şi eu psalmii după traducerea aceea şi să ştiţi că am rămas cu psalmii învăţaţi de atunci şi de câte ori spun psalmii îi spun în traducerea Patriarhului Nicodim. Nu ştiu dacă aş fi putut să mai învăţ şi psalmi în altă traducere după ce s-a statornicit în mintea mea traducerea Patriarhului Nicodim. Şi Psalmul al douăzecilea, care se citeşte la Utrenie, la slujba de dimineaţă, versetul şase are, în traducerea Patriarhului Nicodim, următoarea înfăţişare:

Incărcatu-l-ai cu binecuvântări pe totdeauna şi cu zâmbetul feţei tale l-ai umplut de bucurie'l.

E vorba de regele David, de Proorocul David. Pe el l-a încărcat Dumnezeu cu binecuvântări pe totdeauna şi l-a umplut de bucurie cu zâmbetul feţei sale. Parcă acum ne-ar veni mai la îndemână să zicem: „l-ai încărcat cu binecuvântări pe totdeauna şi cu zâmbetul feţei Tale l-ai umplut de bucurie". Bineînţeles că nu facem aşa pentru că traducerea e cu Incărcatu-l-ai. Ceea ce trebuie să ştim noi şi să ţinem minte - deşi nu ştim cine a spus cuvintele acestea către Dumnezeu, cine i-a spus lui Dumnezeu că Dumnezeu l-a încărcat pe Proorocul David cu binecuvântări pe totdeauna, nu ştim, poate chiar Regele David a zis, poate că altcineva, n-avem de unde să ştim - ceea ce este important să ştim este aceea că Dumnezeu i-a dat binecuvântări regelui David, proorocului David, i-a dat binecuvântări multe, l-a încărcat cu binecuvântări şi binecuvântările Lui nu le-a dat pentru o clipă anume, ci le-a dat pentru totdeauna. L-a încărcat cu binecuvântări pentru întotdeauna, deci nu există o stare în care binecuvântările lui Dumnezeu cele multe să n-aibă lucrare pentru Regele David.

Sigur că în cuprinsul psalmilor găsim şi rugăciuni ale psalmistului în care cere ceva de la Dumnezeu şi cere chiar ajutor, cere să nu-l părăsească:

„Doamne nu mă părăsi, Dumnezeul meu nu te depărta de mine, Dumnezeule Mântuitorul meu grăbeşte de vino în ajutorul meu " sunt cuvinte din psalmi.

Vă este cunoscut cred Psalmul 22 în care se spune:

„Domnul este păstorul meu şi nimic nu-mi lipseşte, la păşuni bune mă sălăşluieşte şi mă povăţuieşte la ape line, sufletul mi-l întăreşte pentru numele Său şi pe cărările dreptăţii mă povăţuieşte. De-aş umbla pe valea umbrei morţii de rele nu m-aş teme, căci Tu cu mine eşti."

Şi totuşi, sunt şi situaţii în care psalmistul spune şi altceva: „Doamne nu mă părăsi, Dumnezeul meu nu te depărta de mine, Dumnezeule Mântuitorul meu grăbeşte de vino în ajutorul meu". Dar oricum ar fi, să nu uităm cuvântul:

„L-ai încărcat cu binecuvântări pe totdeauna."

Dumnezeu când dă un dar, nu-l dă pentru o clipă, Dumnezeu când dă o binecuvântare, n-o dă pentru o clipă, o dă pentru totdeauna. Aşa cum zicem noi la slujbă:

„Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea, şi-n vecii vecilor. Amin."

L-ai încărcat cu binecuvântări pe totdeauna. Şi dacă Dumnezeu i-a dat binecuvântări regelui David, fără îndoială că nouă ne dă şi mai multe binecuvântări. Nu se poate să nu ne dea încă şi mai multe binecuvântări! De ce? Pentru că noi suntem în legătură cu Domnul Hristos şi Domnul Hristos ne dă nouă celor din Noul Testament mai multe decât le-a dat celor din Vechiul Testament. De unde ştim? Ştim de acolo că a zis Domnul Hristos:

„Mulţi drepţi, mulţi prooroci şi drepţi au vrut să vadă ceea ce voi vedeţi şi n-au văzut şi să audă ceea ce voi auziţi şi n-au auzit" (Luca 10,24).

Deci, mulţi din Vechiul Testament ar fi vrut să aibă Evanghelia pe care o avem noi şi n-au avut-o. Atunci nouă ne-a dat Dumnezeu mai mult, ne-a dat Domnul Hristos Evanghelia în care vedem mai mult decât au văzut cei din Vechiul Testament. Ce anume? Minunile în care credem şi învăţăturile pe care le cuprinde Sfânta Evanghelie şi cei de demult nu le ştiau. Ştiţi că a spus Domnul Hristos:

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău, iar Eu vă zic vouă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac rău şi vă prigonesc ca să fiti fii Tatălui vostru celui din ceruri" (Matei 5,43-44).

Deci, noi avem mai multe decât a avut regele David căruia i s-a spus: „L-ai încărcat cu binecuvântări pe totdeauna". Binecuvântările pe care le primim noi sunt mai mari decât binecuvântările pe care le-au primit proorocii, chiar dacă nu suntem prooroci. Nu înseamnă că numai dacă eşti prooroc te binecuvântează Dumnezeu. Dumnezeu te binecuvântează în starea în care te găseşti şi cu rosturile pe care ţi le dă. „L-ai încărcat cu binecuvântări de bunătăţi pe totdeauna". Să nu uităm aceste două lucruri: „l-ai încărcat", adică i-ai dat binecuvântări multe, nu i-ai dat cu târâita, ci i-ai dat binecuvântări câte poate duce, şi aceasta „pe totdeauna", pentru totdeauna. Şi acum urmează ceva neaşteptat, şi anume:

„Şi cu zâmbetul feţei Tale l-ai umplut de bucurie"

I-a dat Dumnezeu Regelui David binecuvântări pe totdeauna, i-a dat binecuvântări multe şi l-a umplut de bucurie cu zâmbetul lui Dumnezeu: „cu zâmbetul feţei Tale l-ai umplut de bucurie". Deci, înţelegem că Dumnezeu ne zâmbeşte. De unde ştim noi că ne zâmbeşte Dumnezeu? Ştim de acolo că Dumnezeu e iubire şi noi ştim că Dumnezeu care este iubire îşi revarsă iubirea către noi şi Dumnezeu care este iubire fără îndoială că-şi arată iubirea dându-ne bucurie, iar bucuria ne-o dă şi atunci când ne zâmbeşte. Şi nouă ne zâmbeşte Dumnezeu şi Dumnezeu care ne zâmbeşte ne provoacă şi pe noi să-I zâmbim. Să stăm înaintea lui Dumnezeu cu iubirea cât o avem şi să-I zâmbim lui Dumnezeu în întâmpinarea zâmbetului pe care ni-L adresează Dumnezeu nouă.

 

 




Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:2134